Pâcla
Mi-s ochii stinşi şi gura mi-e amară
Mi-ard mâinile de dorul altor mâini
Îşi plânge codrul foile de ceară,
Nu se mai uită nici o stea-n fântâni.
Văzduhul plumburiu s-a pogorât
Şi se târăşte pâcla, pe ogoare,
Cu vântul, sălcii, fără sălbi la gât,
Gem frânte peste ape stătătoare…
Serghei Esenin
sursa: youtube (user – tiad)