Mi-s ochii stinşi şi gura mi-e amară
Mi-ard mâinile de dorul altor mâini
Îşi plânge codrul foile de ceară,
Nu se mai uită nici o stea-n fântâni.
Văzduhul plumburiu s-a pogorât
Şi se târăşte pâcla, pe ogoare,
Cu vântul, sălcii, fără sălbi la gât,
Gem frânte peste ape stătătoare…
Serghei Esenin
sursa: youtube (user – tiad)
Sprânceana serii şi-a închis tristeţea,
Stau înhămaţi în curte nişte cai.
Au ieri mi-am dat de duşcă tinereţea?
Au nu ca ieri, tu dragă îmi erai?
Nu sforăi tu, troică-ntârziată,
Trecuta viaţă n-o mai prinzi pe deal.
Ca mâine, poate, soarta mea ciudată
Va conteni-o patul de spital.
Ca mâine, poate, voi pleca aiurea,
Lipsit de ţel şi culegând ponos.
Cum cântă ploaia sură şi pădurea,
Ascultă omul cât e sănătos.
Mi-oi trece suferinţele-n uitare,
La vechea rană nu vreau să mă uit.
Tu, chip iubit! Tu, voce-alinătoare!
Pe tine numai n-am să te mai uit.
Chiar de-oi iubi pe alta, pe oricine,
Din amintiri te-oi scormoni mâhnit
Şi povestindu-i, scumpo, despre tine,
I-oi spune că iubită te-am numit.
I-oi povesti cum curse viaţa noastră,
Care fiind se pare că n-a fost…
Tu, capul meu, în goana ta albastră,
De ce mă faci să sufăr fără rost?
Serghei Esenin
sursa: youtube (user – Waylandar)
Colţu' cu muzică 