Pâcla
Mi-s ochii stinşi şi gura mi-e amară
Mi-ard mâinile de dorul altor mâini
Îşi plânge codrul foile de ceară,
Nu se mai uită nici o stea-n fântâni.
Văzduhul plumburiu s-a pogorât
Şi se târăşte pâcla, pe ogoare,
Cu vântul, sălcii, fără sălbi la gât,
Gem frânte peste ape stătătoare…
Serghei Esenin
sursa: youtube (user – tiad)
Colţu' cu muzică 
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.
N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!
In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
Serghei Esenin – Nu regret, nu ma jelesc, nu strig
hei… :)))
e ceva în aer văd.. prin pîclă.. prin aerul internautic
noiembrie o fi de vină, cine ştie 😉