Nu a prea fost muzică pe aici azi, foarte multă nu va fi nici mâine, pentru că reîntâlnirea cu topurile am amânat-o pe miercuri (din cauză de semi-vacanţă cam pentru toată lumea), iar asta nu prea dă bine într-un colţ cu muzică, aşa că mă apuc să remediez această stare de fapt. Şi dacă ieri tot m-am călătorit, în ghiveciul pe care vi-l servesc în seara asta va fi vorba exact despre drumuri. Şi, cum călătorului îi stă bine cu drumul, să purcedem la drum, un drum în care vă vor însoţi Morcheeba (cu „Enjoy the Ride„), Dire Straits (cu „Telegraph Road„), John Denver (cu „Country Roads„), Talking Heads (cu „Road to Nowhere„), Bruce Springsteen (cu „Thunder Road„) şi Tracy Chapman (cu „Crossroads„). Să vă fie tuturor seara şi noaptea frumoase şi senine!
La 7:13 minute seara autocarul care urma să mă ducă de la Sibiu înapoi acasă s-a urnit din loc; eram destul de obosit, dar mulţumit, pentru că ziua îmi fusese chiar reuşită; vizitasem locuri deosebite, care mi-s foarte dragi, am întâlnit doi sibieni tare faini, ba am mai întâlnit şi o fostă colegă de facultate, asta când coboram din Turnul Sfatului. Am mai schimbat câteva cuvinte la telefon, unul din cuvintele scăpate de mine fiind „Cluj” şi mă pregăteam să îmi pun căştile în urechi şi să ascult muzică până ajungeam în Cluj. De obicei nu vorbesc cu „vecinii” de autocar, sunt un tăcut care nu bagă în seamă pe nimeni, care nu aude, nu vede şi nu-i pasă de ce se întâmplă în jur, nu îmi place să fac conversaţie doar de dragul de a face conversaţie, iar să găseşti nişte subiecte mai de Doamne-ajută cu nişte străini e ceva mai greu. Doar că…pe când să îmi pun căştile în urechi, fata de lângă mine, care nu avea mai mult de 22 de ani, mă întreabă dacă merg în Cluj şi dacă îi pot spune la a câta staţie din Cluj trebuie să coboare; vroia să ajungă în Observator, i-am zis ce trebuia să ştie, după care am început să povestim. Şi am povestit, şi am tot povestit câte-n lună şi în stele, de parcă ne-am fi cunoscut de o viaţă, astfel că nici nu mi-am dat seama cum au trecut cele aproape patru ore ale drumului. Ea era din Râmnicu Vâlcea, studentă în Piteşti, iar prietenul ei era clujean; mergea la el, doar că el nu ştia, era o surpriză pentru el, chiar dacă părinţii şi fratele lui ştiau. Fata lucra ca promoter, iar ieri a lucrat de la 8 până la 4 după-masa, iar la 5 era în autocar; era obosită, se vedea pe faţa ei, se simţea în vocea ei, însă era în acelaşi timp nerăbdătoare să ajungă la Cluj, să ajungă la „al ei”, se uita tot timpul cât e ceasul, dorinţa de a ajunge cât mai repede se vedea probabil din avion. Probabil că nu-i mare scofală, dar mie surpriza pe care i-o făcea prietenului ei mi-a plăcut tare mult, mi s-a părut chiar deosebită; poate şi pentru că mi-ar plăcea să îmi facă şi mie cineva aşa o surpriză. Într-un final am ajuns în Cluj, ne-am luat rămas-bun, am coborât, eu am urcat într-un taxi, cel de-al doilea care era în staţie l-a luat altcineva, iar „vecina” mea şi fratele prietenului ei (care o aşteptase) nu mai aveau nici un taxi pe care să îl ia. Din Observator până în Mănăştur, unde mergeau ei, e ceva distanţă; pe când să pornească maşina în care eram, îl rog pe şofer să mai stea puţin; deschid portiera şi le fac semn să vină şi ei, spunându-le că şi eu am drum tot spre Mănăştur, ceea ce nu era deloc adevărat, pentru că eu aveam de mers exact în alt capăt de Cluj, fix în direcţia opusă. Aşa că i-am luat frumos, i-am „depus” în Mănăştur, după care am luat-o către Gheorgheni, sperând că surpriza fetei va fi apreciată aşa cum se cuvine şi că ea va avea parte de două zile superbe în Cluj.
Povestea ilustrată a zilei mele de ieri o găsiţi ceva mai sus, sper să aveţi răbdare să o parcurgeţi de la cap la coadă, pentru că a fost o zi destul de lungă, din care am adunat destule imagini. Ore întregi petrecute în Muzeul Astra din Sibiu, un loc tare drag sufletului meu, apoi alte ore prin centrul oraşului lui Hermann. În final, am mai programat, după cum ziceam în precedenta postare, o întâlnire cu Dana şi cu shogunu’, pentru că aşa e normal, să trebuiască să merg eu din Cluj taman până la Sibiu, ca să ajungă să se cunoască doi bloggeri sibieni. Una peste alta, o zi care mie mi-a plăcut tare mult, iar întâlnirea cu cei doi sibieni (care au fost de fapt trei, pentru că shogunu nu a venit singur) a fost una pe care cred că aş vrea să o repet cât mai des. Şi dacă ziua tot a fost una care mi-a picat tare bine, odată urcat pe autocarul ce m-a dus înapoi în Cluj m-am trezit prins într-o poveste tare frumoasă, o poveste cu care eu nu aveam nimic în comun, eram doar un simplu spectator, dar o poveste care mi-a mers la suflet, care a fost un fel de cireaşă de pe tort pentru o zi aparte, iar povestea am să v-o spun mai spre seară.
Nu a prea fost muzică pe aici azi, foarte multă nu va fi nici mâine, pentru că reîntâlnirea cu topurile am amânat-o pe miercuri (din cauză de semi-vacanţă cam pentru toată lumea), iar asta nu prea dă bine într-un colţ cu muzică, aşa că mă apuc să remediez această stare de fapt. Şi dacă ieri tot m-am călătorit, în ghiveciul pe care vi-l servesc în seara asta va fi vorba exact despre drumuri. Şi, cum călătorului îi stă bine cu drumul, să purcedem la drum, un drum în care vă vor însoţi Morcheeba (cu „Enjoy the Ride„), Dire Straits (cu „Telegraph Road„), John Denver (cu „Country Roads„), Talking Heads (cu „Road to Nowhere„), Bruce Springsteen (cu „Thunder Road„) şi Tracy Chapman (cu „Crossroads„). Să vă fie tuturor seara şi noaptea frumoase şi senine!
Colţu' cu muzică 