matinale – 33

Sînt un pod

Sînt un pod peste rîu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest rîu nemilos
Mă va sparge-n bucăţi,
Starea mea o-nţeleg,
Dar şi tu seama dă-ţi.

Sînt un pod peste rîu,
Pe pilonii mei trişti,
Către tine mereu,
Însă tu nu exişti.

Nu-nţelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig şi urît,
Sînt greoi şi sînt fix,
Sînt un pod şi atît.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămîn
Că miroase a fier,
Că miroase a fîn.

Şi deodată-nţeleg
Că sînt trist în zadar,
Pe pilonii mei trişti
Mă cuprind şi tresar.

Tu simţi tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plînsul tău permanent
Îl preiau şi îl ascult.

Şi dau parcă ecou
Şi vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sînt un pod peste rîu,
Sînt un pod peste mers,
Cîte vînturi m-au scris,
Cîte ploi m-au tot şters.

Dar tu nu eşti pe mal,
Dar tu nu eşti cu ei,
Dar tu nu mă striveşti,
Tu mă ţii şi mă bei.

Sînt un pod ridicat
Peste-un rîu incomod,
Sînt un pod, eşti un rîu,
Eşti un rîu, sînt un pod.

                            Adrian Păunescu

sursa: youtube (user – jorgefc)