SkirtBike Cluj – între penibil şi sublim

Eleganţă şi feminitate pe două roţi; cam despre asta ar fi vorba în mare, dacă bine am prins eu din zbor câteva din cuvinţelele unui organizator care vorbea mai mult pentru el şi cei din preajmă, în ideea sau în conceptul SkirtBike. O idee drăguţă, o primă ediţie SkirtBike ieri la Cluj, o ediţie care ar fi putut fi mult mai mult decât ce a fost dacă cei implicaţi în organizarea ei s-ar fi chinuit măcar puţin. Şi nu zic că ar fi trebuit să fie o organizare ca cea din Turul Franţei sau ca la Festivalul de la Cannes, dar nişte lucruri s-ar fi putut face, iar acele lucruri ar fi contat. În primul rând promovarea, care a lipsit aproape cu desăvârşire, ar fi dus cu siguranţă la o prezenţă mult mai mare a doamnelor şi domnişoarelor pe bicicletă la acest eveniment. Apoi prezenţa organizatorilor între participanţi, care organizatori erau foarte preocupaţi să dea interviuri ba la o televiziune, ba la alta, a lăsat enorm de dorit. Ar mai fi fost frumos ca organizatorii să ofere fiecărei participante măcar câte un bucheţel de flori sau un trandafir; ar fi fost frumos, dar nu a fost să fie, participantele primind în final o aşa-zisă carte poştală, care nici măcar aşa ceva nu era, pe care era înscris un număr pentru o presupusă tombolă cu o tragere la sorţi. E, tragerea la sorţi nu s-a mai făcut, cineva şi-a zis că ar fi foarte frumos să împartă cele 10 premii, oricum simbolice, doamnelor şi domnişoarelor care aveau pe acele bucăţi de carton roz un număr multiplu de 6. Traseul, care a pornit de la Chios, a trecut prin centrul Clujului, Piaţa Cipariu, apoi pe lângă Catedrala Ortodoxă, prin Piaţa Mihai Viteazul, pe lângă Cluj Arena, ajungâng până în cartierul Grigorescu, de unde a revenit la Chios, a fost unul prost; prost în sensul că a fost făcut de cineva care nu a ţinut cont ce oameni vor face parte din „pluton”, unde au fost şi fetiţe de o şchioapă, dar şi doamne sau domni la 60 de ani sau chiar peste. Nu cred că era foarte greu să fie ales un traseu mai scurt, care să nu ridice probleme nici unui participant. Nu cred că era foarte greu nici ca lucrurile să fie gândite altfel, să fie făcute altfel; adică mai cu cap, dar şi cu ceva efort. Nu cred că ar fi fost tare greu să se strângă o mână de voluntari, să se găsească şi câţiva sponsori, nici măcar nu prea mulţi, vreo 3-4 erau mai mult decât suficienţi, iar acest eveniment ar fi arătat cu totul altfel. Doar că unii au preferat să nu îşi bată capul, să îşi zică „Las, că merge şi aşa!”, au preferat să nu se prea obosească. Ei bine, pe oamenii de felul ăsta nu îi înţeleg; dacă eşti un organizator mediocru sau submediocru, dacă nu ai nici urmă de chef să te implici în ceva, să te zbaţi, atunci stai naibii deoparte şi lasă-i pe alţii să se ocupe. Da, doar că dă bine la imagine să fii mare organizator, să apari pe la televiziuni şi să îţi mai promovezi pe acolo una-alta. De ce-s aşa pornit pe organizatori? Pentru că după respectivul eveniment am văzut clipul făcut de cei de la Baia Mare la SkirtBike-ul lor; vorbim de Baia Mare, care e oare cam a câta parte din Cluj??? SkirtBike Cluj însă nu i-a ajuns nici măcar la genunchi celui de la Baia Mare.

Nu m-am ostenit să caut vreo imagine cu nenea ăla care poza în mare organizator, pentru că nu avea nici un rost, nu merita efortul. Însă îl merită cu prisosinţă cei care au participat la acest „tur”, doamne şi domnişoare în principal, dar şi destui domni. Ei cu siguranţă merită acest efort şi ar fi meritat cu siguranţă ceva mai frumos ieri. Oricum ei, de la ăia micii de 4-5 ani până la cei trecuţi de multişor de tinereţe, au reprezentat partea foarte frumoasă a acestui eveniment. Se spunea ceva la un anumit moment despre o a doua ediţie SkirtBike Cluj, undeva la primăvară; îmi doresc să fie o această a doua ediţie, însă îmi doresc al naibii de mult să arate cu totul altfel decât cea din această toamnă, să se vadă că cei care vor fi organizatori au pus umărul, că s-au străduit să facă ceva deosebit. Pentru oamenii ăştia frumoşi de pe biciclete, pentru Cluj.