Suprema ardere
Ard molcom lumânările
de ceară în sfeşnice.
un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veşnice.
Pe vetre şi în capiste
s-aţâţă jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
şi mirtul, sălbaticul.
Şi arde untdelemnul în
opaiţul cu toartele,
pentru vieţi ce vor veni,
dar şi pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-şi puzderia
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
Lucian Blaga
sursa: youtube (user – gkdnz)
Vă invit să treceţi şi pe la teo negură, octocat, luna pătrată, marius bota, andreotti, max peter, schtiel, crisego, meşterul manole, geanina şi pishky
Colţu' cu muzică 
o picatura de suflet ce mi-a picat extraordinar :). zi faina…
mă bucur dacă ţi-a picat bine. seară faină să ai!
Flacăra e ca un simbol. Ca şi lumina…
flacăra e ca un simbol; dar ce te faci când arzi şi te transformi într-un pumn de cenuşă?
Păi ştii vorba: dacă umbli cu focul, te mai şi frigi câteodată.
că te frigi, nici nu-i aşa tragic, când arzi cu totul însă, e mult mai cu dichis…
Te ridici și mergi înainte!! Renaști , iar adierea dulce a vântului o să te poarte spre alte orizonturi senine 🙂
şi când ai ars cu totul şi te-ai transformat într-un pumn de cenuşă, iar veleităţi de pasăre phoenix nu ai, atunci ce minune poţi să faci???
Sunt optimistă și pe această lume , aproape orice are rezolvare , dacă ai voință…dorință și curaj să speri , să renaști . Numai moartea ramâne o ecuație imposibilă..
Minunată „picătură de suflet”! Mulţumesc, Călin!
Tare faină poezia lui Blaga şi ce grozavă e muzica lui Kitaro! Ca un răsărit liniştit de soare.
Îţi doresc o zi frumoasă! 🙂
o „picătură de suflet” trebuie să fie frumoasă; acuma, probabil depinde şi de suflet 😉
o seară faină să ai, că eu doar la ceasul ăsta am ajuns să răspund la comentarii.
Cred ca atunci cand ne culcam, cuminti, in flacara-ne calda, moale, luminoasa, fara sa-i resimtim decat, domoala, mangaierea, suntem, de fapt, in comuniune cu intregul univers, pe care, l-am numit, din nestiinta poate, Dumnezeu 🙂
frumos spus-ai aici, aşa că eu nu pot decât să tac