Posts Tagged ‘vise’

Nu mă omor eu după lepşe, însă asta chiar a reuşit să îmi facă cu ochiul; nu am idee de unde a început, ştiu doar că eu am văzut-o la qedeu şi la lavii, de unde am şi preluat-o. E vorba, prin urmare, de 10 afirmaţii, care la mine ar fi următoarele:

  1. Fii sincer! Doar pe sinceritate poţi construi ceva trainic, rezistent, dacă pui la bază minciuna e ca şi cum ai construi pe nisipuri mişcătoare.
  2. Fii tu însuţi! Nu lăsa lumea să te schimbe, nu te adapta la ce vrea societatea de la tine, la chipul ei, pentru că ea, societatea, e tot mai urâtă pe zi ce trece.
  3. Iubeşte! Fii conştient că eşti plăsmuit din iubire şi iubeşte în fiecare zi cu tot sufletul tău, ca şi cum fiecare zi ar fi ultima; doar aşa vei fi iubit pe măsură.
  4. Oferă fără să aştepţi ceva în schimb! Viaţa nu este o piaţă, un troc permanent, de aceea e bine să încerci să oferi cât mai multă bucurie, cât mai multă fericire, fără a aştepta ceva în schimb. Oricum, la timpul potrivit, vei primi înapoi ceea ce meriţi.
  5. Visează! Indiferent ce vârstă ai, nu înceta să visezi, să speri; odată ce nu mai ai vise, nu mai ai nici rost în viaţă.
  6. Crezi! Nu am să îţi spun eu în ce să crezi, poate fi vorba de Dumnezeu, poate fi vorba de o aspiraţie, poate fi vorba de un vis, poţi să crezi în tine, important e să crezi în ceva frumos şi bun.
  7. Speră! Speră întotdeauna că mâine va fi o zi mai bună decât azi, speră că planurile şi visele tale se vor împlini, speră că ceva bun urmează să se întâmple. Atunci când nu mai speri, nu mai exişti.
  8. Crezi în oameni! E un al doilea „crezi”, de data asta cu direcţie foarte clară, iar unora li se va părea puţin ciudat. Nu poţi crede în oricine şi pe oricine, asta ar însemna naivitate; însă să nu crezi în nimeni, asta e o adevărată tragedie.
  9. Fii copil! Nu lăsa sufletul să îmbătrânească, redevino copil cât de des ai ocazia, umblă desculţ prin ploaie, stai o noapte întreagă doar ca să prinzi un răsărit de soare, joacă-te ca şi când ai avea din nou 10-15 ani, toate acestea îţi dau senzaţii unice.
  10. Bucură-te! Învaţă să te bucuri de orice lucru mărunt pe care ţi-l oferă viaţa, pe care îl vezi; bucură-te de un răsărit de soare, bucură-te când vezi o floare frumoasă, când vezi un zâmbet inocent de copil, când cineva îţi spune o vorbă bună. Sunt bucurii mici, dar puse laolaltă îţi vor face viaţa mult mai frumoasă.

Nu ştiu dacă a ieşit exact ce se vroia de la acest decalog pe un ton foarte imperativ; nu am căutat citate deştepte, pentru că nu ar fi avut nici un sens să adun aici vorbele altora, am preferat să pun unul lângă altul gânduri de-ale mele, iar odată ajuns la final că 10 e cam puţin, că e cam neîncăpător acest decalog, că poate aş fi găsit încă pe atâtea îndemnuri câte sunt mai sus. Şi am descoperit că ştiu foarte bine să dau sfaturi, dar când e vorba să pun în practică unele din cele de mai sus stau tare prost… Postarea aceasta nu este neapărat o leapşă, aşa că nu o voi da mai departe, însă dacă cineva doreşte să o preia, e binevenit.

Cu topul de azi nu am idee pe la cât voi ajunge, însă voi ajunge într-un final; până atunci vă las aici nişte frânturi dintr-o viaţă frumoasă…

sursa: youtube (user – nev6363)

Nu ar fi deloc rău să treceţi şi pe la luna pătrată, geanina, bianca, marius bota, max peter, octocat, cristi, teo negură, zinnaida, vultureşti, melly, meşterul manole, anastasia sau pishky

A fost odată un câmp înverzit şi au mai fost două suflete. Două suflete care păreau a cânta acelaşi cântec, care păreau a visa acelaşi vis, care erau unul lângă celălalt şi păreau a fi făcute unul pentru celălalt. Apoi, într-una din zile, unul din cele două suflete a început să construiască un zid. Celălalt se chinuia zadarnic să treacă peste el, să îşi facă auzite cuvintele, chiar şi cântecul pe care îl cântaseră suna de acum fals, poate din cauza zidului acordurile erau decalate, nu se sincronizau nicicum. Zidul înălţat de primul suflet se urca tot mai sus cu fiecare zi, era tot mai semeţ, de la o vreme nici măcar visele nu mai reuşeau să îl treacă. Ele, sufletele, cântau de acum cântece diferite, oricum nu se mai auzeau, sunetele nu mai reuşeau să treacă de zidul tot mai înalt. Al doilea suflet se tot încăpăţâna să încerce să se urce pe el, să încerce să îl treacă, s-a rănit de nenumărate ori în colţurile ascuţite şi tăioase ale cărămizilor, a sângerat, a plâns, a strigat, a urlat. Nimic din toate încercările lui nu a avut sorţi de izbândă. Acum, un zid uriaş le desparte; nu se mai aud vorbe, nu se mai aud acorduri de cântec, nu mai sunt vise, au pierit şi ele, lovindu-se la nesfârşit de zid. Câmpul verde nu mai e nici el, a rămas doar pământ sterp, uscat,  soarele nu îşi mai poate arunca razele dincolo de zid, acolo unde, în locul primăverii, s-a aşternut o toamnă târzie, cu vânturi reci, îngheţate, ce bat dinspre miazănoapte. Cum e de cealaltă parte a zidului nu se mai vede de multă vreme; poate acolo e soare, ori poate nu e…

sursa: youtube (user – Djoren)

A venit ziua…ziua când nu mai reuşesc să întrevăd nimic bun…ziua când, în pofida soarelui cald de afară, în mine s-a aşternut un întuneric rece şi dureros…ziua în care au murit până şi visele…ziua în care lumea mea s-a închis cu un surâs şi m-a uitat pe undeva pe dinafară…ziua în care nici un rost nu îşi mai are rostul…

Nici colţul ăsta nu mai are nici un rost de acum, aşa că se va închide şi el. Sper că am reuşit să vă ofer clipe plăcute, că muzica pe care am adunat-o aici a fost pe gustul vostru, că m-am priceput să fiu, măcar într-o oarecare măsură, o gazdă bună. Tuturor celor care m-aţi însoţit în această plimbare, prieteni şi neprieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, vă spun bun rămas.

sursa: youtube (user – bkwhopper)