Posts Tagged ‘Vis pierdut’

IuliuMerca

Iuliu Merca
sursa: aici

Aseară sau azi-noapte, ori poate acum câteva luni bune, nu ştiu exact când, pe Loredana au pălit-o melancoliile; nu ştiu pentru că postarea ei e de undeva din aprilie, dar wordpress numai ieri m-a anunţat că în acea postare este un link către o postare de-a lui subsemnatul;  zice Loredana că vinovat pentru melancoliile astea aş fi eu, lucru care nu mă mai miră, având în vedere că nu prea este zi în care să nu mi se spună c-aş fi vinovat pentru ceva. Doar că, citind ce a scris ea acolo, m-au pălit şi pe mine melancoliile autohtone; şi dacă tot m-au pălit, în loc să aduc azi Queen pe aici, am venit cu un braţ de piese româneşti care, exceptând-o pe ultima, le aparţin unor cântăreţi care nu mai sunt printre noi. Fără să mai spun nimic în plus, vă las în compania muzicii:

  • Semnal M – Vara amintirilor
  • Gil Dobrică – Hai acasă
  • Laura Stoica – Un actor grăbit
  • Florian Pittiş – Vinovaţii fără vină
  • Tatiana Stepa – Copaci fără pădure
  • Vali Sterian – Amintire cu haiduci
  • Iris – Vis pierdut

sursa: youtube (user – ecstasy1692)

sursa: youtube (user – mebigmama53)

sursa: youtube (user – MrCosmina13)

sursa: youtube (user – an22ro)

sursa: youtube (user – 75GEORGIANA)

sursa: youtube (user – joker27ro)

sursa: youtube (user – iriseterna)

A fost odată Iris…pentru mine cel puţin, a fost Iris, pentru că, indiferent care le va fi, începând de azi, solistul sau drumul ce-l vor urma, nu va mai fi acelaşi lucru. După 32 de ani în care au cântat împreună, Iris şi Cristi Minculescu îmi păreau una, nu puteam să mă gândesc la unul fără a mă gândi automat la celălalt. Şi totuşi, începând de aseară, de după ultimul lor concert împreună, concert încheiat pe la 11 seara, cele două nume s-au despărţit. Nu mă interesează care e povestea din spatele acestei despărţiri, nu mă interesează motivele ei reale, pentru că sunt convins că ceea ce s-a speculat în ultimele zile prin presă sunt nişte bazaconii. Ceea ce mă interesează şi mă doare este că, începând de ieri, de pe la ora 23, Iris nu mai este; pentru mine povestea lor s-a încheiat aseară, în momentul când au ieşit de pe scenă şi au plecat; ar fi fost frumos dacă ar fi ştiut să fie Iris Aeterna, însă, în loc de asta, s-au transformat, aşa cum spune şi Loredana (care a venit undeva în mijlocul lui no man’s land, singură din Baia Mare, pentru acest ultim concert Iris) într-un vis pierdut

Sunt lucruri despre care, orice ai spune, nu poţi spune destul, pentru că nu vei putea transpune în cuvinte trăirile din acele momente, cuvintele te trădează, sunt parcă prea puţine. A fost ultimul concert; televiziunile şi ziarele spun că au fost vreo 3 mii de oameni la concert, eu zic că au fost undeva pe la 5 mii, pentru că incinta castelului Bannfy din Bonţida era plină ochi. A fost multă lume, au fost foarte mulţi tineri, dar au fost şi alţii mai puţin tineri, oameni pe care muzica celor de la Iris i-a însoţit zeci de ani; au fost şi copii de 3-4 ani aduşi de părinţii lor la concert, copii care probabil nu înţelegeau mai nimic din ce se întâmplă. Maşini din toate colţurile ţării, din Gorj, Sibiu, Neamţ, Bucureşti, Hunedoara, Maramureş, Timiş, chiar şi din Republica Moldova. A fost un concert ciudat, oarecum atipic, oarecum tensionat, concert din care au lipsit „Floare de Iris” şi „De vei pleca”; am avut o senzaţie stranie, era ca şi cum m-aş fi aflat la o înmormântare, doar că cel care urma să fie îngropat era cât se poate de viu. S-a cântat cum, cel puţin comparativ cu concertele Iris la care am mai fost eu, nu s-a mai cântat niciodată. S-a dansat, s-a aplaudat, s-a strigat „Nu pleca, Cristi!”, „Cristi, te iubim!”. Şi au mai fost multe, foarte multe lacrimi la acest ultim concert…

sursa: youtube (user – 2886Carolina)

sursa: youtube (user – iriseterna)

sursa: youtube (user – nicolaetanasescu)