din nou la drum

Acum, dacă i-am făcut felul lui 2013, nu ne rămâne decât să mergem mai departe. Într-un 2014 pe care ni-l dorim bun, frumos, nemaipomenit, dar care va fi tot cum va avea el chef. Vremea e numai potrivită pentru bilanţuri şi planuri de viitor. Potrivită pentru alţii, că aici nu se fac planuri; ce va aduce ziua de mâine, săptămâna următoare şi lunile ce vor urma, vom vedea la vremea respectivă. Oricum, mă voi strădui să aducă în continuare muzică bună; în ce haine va fi îmbrăcată ea – topuri, prezentări de albume sau altceva – nu am idee şi vom descoperi împreună pe parcurs. Deocamdată pornim la drum, un drum pe care ne va însoţi muzica şi de aici încolo. Care e destinaţia drumului probabil nici nu are importanţă, mult mai important fiind, ca de cele mai multe ori,  drumul.

sursa: youtube (user – metalc13)

sursa: youtube (user – Jan Roháček)

sursa: youtube (user – LiberationMusicAus)

sursa: youtube (user – Eurovision Song Contest)

sursa: youtube (user – makelovenotwarful)

sursa: youtube (user – bengoaunai)

sursa: youtube (user – rollfilmvideo)

ceva mai de vacanţă

Dacă tot e sâmbătă, zic că ar fi potrivit să ascultăm ceva mai uşurel, ca de vacanţă. Şi pentru că nu mă dau vorbele afară din casă, trecem direct la muzică.

sursa: youtube (user – BrainOrgasM)

sursa: youtube (user – YaMoZzO)

sursa: youtube (user – The Lumineers)

sursa: youtube (user – Jan Roháček)

sursa: youtube (user – summersunshine818)

sursa: youtube (user – MonkeyIslandBlues)

sursa: youtube (user – OfficialHugo)

sursa: youtube (user – Eurovision Song Contest)

Eurovision 2013: Voi cu cine ţineţi în seara asta?

sursa foto: aici

Eurovision-ul mi-a dat peste bot şi anul ăsta. Şi totuşi nu aş mai fi zis nimic despre el dacă youtube, ori de câte ori îl deschid, nu mi-ar planta mare în faţă o înregistrare cu piesa ce reprezintă România. Acum, orice aţi spune sau aţi crede, Eurovision nu e un concurs de muzică. E un concurs de popularitate, cu puternice influenţe ale politicului. Este vorba în el despre alianţe, interese, origini comune, lobby, antipatii, despre orice altceva înafară de muzică. Şi, uitându-mă eu la semifinala a doua, în care piesa pe care eu o consideram cea mai bună a întregului concurs (şi în continuare cred că e cea mai bună), care piesă nici măcar nu a intrat în finală, şi mă refer aici la piesa trupei elveţiene Takasa, m-am enervat în aşa hal încât azi mă voi uita şi la finală, deşi iniţial mi-am zis că dacă acea piesă nu va ajunge în finală, nu am să mă uit.

Întrebarea mea către voi e următoarea: Voi cu cine ţineţi? Cu fătuţa asta drăguţă şi desculţă, care cântă bine o piesă care sună bine?

sursa: youtube (user – eurovision)

Ori poate cu „bunicuţa” Bonnie Tyler, dacă nu de altceva, măcar din respect pentru căruţa de muzică ce ne-a lăsat-o?

sursa: youtube (user – BBC)

Sau ţineţi cumva cu Cezar Ouatu, a cărui piesă nu sună nicicum? Pe care piesă refuz în continuare să o postez aici, din respect pentru cei care îmi treceţi pragul. Iar celor care au luat zilele astea patriotismul în braţe şi-l afişează peste tot, nu le zic decât că Eurovision-ul ar trebui să fie un concurs de muzică. Nu unul de afirmat identităţi, apartenenţe şi patriotisme ieftine, de paradă.