Posts Tagged ‘Sibiu’

Cea de-a doua leapşă la care am rămas restanţier este cea pe care mi-a pasat-o Ana Maria, o leapşă de sfârşit de vacanţă. Care vacanţă la mine încă nu s-a prea arătat, dar a veni şi vremea ei; drept urmare, am să vorbesc din amintiri legate de alte vacanţe sau concedii, şi sper că ăsta nu-i un impediment major. Înainte să trec la leapşa propriu-zisă, trebuie să îi spun câteva vorbe grele celei care m-a fericit cu ea, vorbe grele care trebuie să fie chiar mai grele decât cele destinate unei Marii de rând, pentru că e vorba de o Ana Maria, adică o persoană care se sărbătoreşte şi azi, dar şi mâine. Şi cum nu mă ştiu la urări, îţi doresc să îţi fie anii frumoşi, cerul mereu senin, visele să îţi fie înalte şi să ai mereu puterea să le atingi. „La Mulţi Ani!” şi o melodie undeva la sfârşit 🙂 . Să trec acum şi la obiectul postării, adică la leapşă.

1. Munte sau mare?

Răspunsul meu e destul de categoric şi este munte, chiar dacă nu exclud marea; da, exclud ideea de litoral românesc, de gloată mâncătoare de mici şi seminţe, de nesimţire, dar există alte variante chiar ok. Totuşi munte, pentru că acolo simţi, probabil mai bine decât oriunde altundeva, cât de mic şi neînsemnat eşti. Munte pentru cântecul de chitară din fiecare seară, în jurul focului, munte pentru cerul spuzit de stele, pentru lacuri glaciare şi izvoare, pentru lipsa betoanelor şi aproape a oricărei urme de civilizaţie, pentru…lipsa de semnal la telefon 🙂 .

2. Iarna sau vara?

Răspuns nedefinit, şi vara, dar şi iarna, cu un plus parcă pentru…toamnă, pentru penelul măiastru care revarsă peste lume o nebunie de culori.

3. Care e destinaţia la care visezi să ajungi măcar o dată în viaţă?

Muntele Fuji, şi nu oricând, ci atunci când are loc sărbătoarea Muntelui Fuji, când Kitaro cântă (sau bate)aproape trei zile şi trei nopţi fără întrerupere la nişte tobe tradiţionale japoneze.

4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?

Nu aş putea zice că am vizitat o ţară de la cap la coadă, dar din cele pe care le-am vizitat cred că Elveţia mi-a plăcut cel mai mult. Mi-a plăcut şi pentru peisajele deosebite, dar şi pentru că toate sunt la locul lor, pentru că oamenii sunt detaşaţi, zâmbitori şi…corecţi 🙂 .

5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?

Am fost prin destul de multe oraşe, inclusiv în faimosul Paris, dar de departe Praga este oraşul care mi-a mers la inimă. Istorie la fiecare pas, străduţe înguste, de burg medieval, castelul Hradcany, care domină oraşul de pe colina lui, frumuseţe nealterată de trecerea timpului.

6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?

Oraşul care m-a dezamăgit cel mai mult a fost Timişoara, parcă mult prea lăudată în raport cu ceea ce oferă; oferă infracţionalitate cât cuprinde, clădiri care te aştepţi să cadă peste tine în orice moment, plus un centru, care e frumos, dar e doar centru, nimic în plus. Cel care mi-a plăcut cel mai mult este Sibiul, iarăşi detaşat; pentru centrul lui, pentru că e îngrijit, curat, pentru muzeul satului, pentru multe altele.

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?

Nu-s foarte uşor de impresionat, dar cred că două tot aş putea găsi; unul din ele ar fi Parcul Naţional Retezat, iar al doilea ar fi Muzeul Astra din Sibiu.

8. Ce obiectiv turistic ai recomanda unui străin?

Taman cele două pe care le-am menţionat mai sus 🙂 .

9. Ce oraş ţi-ai dori să vizitezi?

Aici chiar nu ştiu, poate că aş vrea să ajung în Granada şi Barcelona, pentru că în Spania încă nu am pus piciorul.

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?

Obişnuiam să cumpăr ilustrate, însă am renunţat şi la ele, din cauza aparatului foto; căni, brelocuri, magneţi şi alte prostioare de-astea nu prea sunt de mine.

Leapşa e „la liber”, o poate lua cine doreşte, şi pentru că tot am pomenit de Granada…

sursa: youtube (user – valdezalcantara)

Şi pentru că i-am promis ceva sărbătoritei de azi (şi de mâine), ei îi voi oferi ceea ce e mai jos.

sursa: youtube (user – MagicMan610)

Biserica Evanghelică din Deal

A fost întâi un drum prin grădina botanică din Cluj, undeva prin 21 aprilie, la vremea când acolo era o adevărată explozie de culoare; la vreo săptămână, a fost un drum la Sibiu, unde am umblat prin Muzeul Astra, prin Piaţa Mare, Piaţa Mică, Piaţa Huet, unde am urcat în Turnul Sfatului, iar în final am poposit la Carul cu Flori; ieri şi azi a fost rândul ultimului din cele trei drumuri, drum care m-a dus pe străduţele înghesuite, pavate cu piatră cubică ale cetăţii medievale din Sighişoara. Au fost trei la număr, trei drumuri pe care nu mi-aş fi dorit să le fac singur; mi-aş fi dorit să o am alături pe ea, pe fata din vis, aş fi vrut să simt mâna ei în mâna mea, să îi văd zâmbetul de fiecare dată când aş fi întors capul, să mă pierd în ochii ei superbi şi să nu mă mai regăsesc niciodată. Mi-aş fi dorit să o am lângă mine în toate aceste trei drumuri, să îi arăt cotloanele cele mai ascunse ale grădinii botanice din Cluj, să îi însoţesc paşii pe toate aleile şi cărările din muzeul satului din Sibiu, să privim împreună panorama oraşului de pe Cibin de acolo de sus, din Turnul Sfatului, să mergem agale împreună pe străzile înguste şi încărcate de istorie ale cetăţii Sighişoarei. Dar, ca orice fată din vis, ea a rămas doar acolo, în visul meu, iar drumurile astea le-am făcut de unul singur, încercând să îmi imaginez cum ar fi fost dacă locul de lângă mine nu ar fi fost gol, încercând să sper că într-o zi ea va păşi de acolo, din vis, în viaţa mea şi le vom parcurge totuşi împreună. Cine este ea, această fată din vis, nu mă întrebaţi, pentru că oricum nu am să vă spun, este suficient dacă ştim noi doi.

sursa: youtube (user – 2007deadangel)

sursa: youtube (user – LonelyMoonRise)

Notă: o postare cu ceva mai multe despre Sighişoara şi cu mai multe imagini de acolo va veni cândva în aceste zile, probabil mâine sau poimâine.

Această prezentare necesită JavaScript.

Povestea ilustrată a zilei mele de ieri o găsiţi ceva mai sus, sper să aveţi răbdare să o parcurgeţi de la cap la coadă, pentru că a fost o zi destul de lungă, din care am adunat destule imagini. Ore întregi petrecute în Muzeul Astra din Sibiu, un loc tare drag sufletului meu, apoi alte ore prin centrul oraşului lui Hermann. În final, am mai programat, după cum ziceam în precedenta postare, o întâlnire cu Dana şi cu shogunu’, pentru că aşa e normal, să trebuiască să merg eu din Cluj taman până la Sibiu, ca să ajungă să se cunoască doi bloggeri sibieni. Una peste alta, o zi care mie mi-a plăcut tare mult, iar întâlnirea cu cei doi sibieni (care au fost de fapt trei, pentru că shogunu nu a venit singur) a fost una pe care cred că aş vrea să o repet cât mai des. Şi dacă ziua tot a fost una care mi-a picat tare bine, odată urcat pe autocarul ce m-a dus înapoi în Cluj m-am trezit prins într-o poveste tare frumoasă, o poveste cu care eu nu aveam nimic în comun, eram doar un simplu spectator, dar o poveste care mi-a mers la suflet, care a fost un fel de cireaşă de pe tort pentru o zi aparte, iar povestea am să v-o spun mai spre seară.

Vă invit să daţi o raită şi pe la teo negură, geanina, luna pătrată, pishky, andreotti, psi-words, memyselfandela şi marius