Posts Tagged ‘Nick Mason’

Este vineri seara, după o săptămână surprinzător de încărcată pentru mine, înaintea altor săptămâni care vor fi chiar mai încărcate decât ea, iar la ceasul ăsta am depus armele, am zis „gata cu munca” şi m-am hotărât să rup liniştea de aici, şi o voi rupe invitându-vă la ultima incursiune în muzica trupei Pink Floyd. „The Division Bell” este ultimul din cele 14 albume de studio ale trupei britanice şi a fost lansat în 28 martie 1994 în Marea Britanie şi 7 zile mai târziu în Statele Unite. Chiar dacă a ajuns repede pe primul loc în topurile albumelor din Marea Britanie şi Statele Unite, în rândul criticilor nu s-a bucurat de o primire extrem de călduroasă. Principala temă pe care o abordează albumul este cea a comunicării, ideea pe care o scoate în evidenţă fiind că multe din problemele vieţii pot fi rezolvate prin intermediul cuvintelor, atunci când comunicarea este prezentă. Din cele 11 piese de pe acest album am să vă propun spre ascultare în cele ce urmează „Poles Apart”, „Marooned”, „A Great Day for Freedom”, „Take It Back”, „Coming Back to Life” şi „High Hopes”.

Pentru cei care se întreabă ce va urma aici după „serialul” Pink Floyd, în cazul în care va urma ceva, fireşte, am şi un răspuns la această întrebare, pentru că în săptămânile care vor veni, în weekend-uri în special, vom rămâne în Marea Britanie şi vom arunca o privire asupra albumelor trupei Queen. Atât deocamdată, poate că ne vom mai întâlni şi duminică mai către seară sau luni dimineaţa, dar asta nu este neapărat o promisiune.

sursa: youtube (user – Edgarplh)

sursa: youtube (user – simeonovvv)

sursa: youtube (user – Spiritty)

sursa: youtube (user – eladoscurodeorion)

sursa: youtube (user – pavijangp)

sursa: youtube (user – vicmauuu)

Vă invit să aruncaţi o privire şi pe la meşterul manole, luna pătrată, DAP, teo negură, peter, octocat, vultureşti, marius bota, psi-words, lili3d, schtiel, geanina, idei şi idei, ana maria, bianca sau pishky, după cum vă invit să votaţi şi imaginea care vă place cel mai mult din cele înscrise în concursul de fotografie al „porcilor abjecţi”.

Pentru că shogunu’ se aştepta să găsească zilele astea Pink Floyd pe aici şi pentru că ieri i-am cam sărit din schemă, voi spune azi câteva cuvinte, puţine la număr, despre cel de-al doiesprezecelea album de studio al trupei, „A Momentary Lapse of Reason”, album care a fost lansat în septembrie 1985. Apărut pe fondul disputelor privind folosirea numelui trupei, dispute în care principalii actori au fost Roger Waters şi David Gilmour, „A Momentary Lapse of Reason” este un album sensibil diferit faţă de precedentele albume ale trupei, albume la a căror realizare o mare contribuţie a avut Waters. Pe lângă David Gilmour, Nick Mason şi Richard Wright, toţi trei foşti componenţi ai trupei, la realizarea albumului au mai fost cooptaţi numeroşi alţi muzicieni. Imediat după lansare albumul a ajuns pe locul 3 în topurile din Statele Unite şi Marea Britanie, fiind devansat de „Bad” al lui Michael Jackson şi „Whitesnake”, al trupei cu acelaşi nume. Dintre cele 10 piese ale albumului vă propun să ascultăm împreună 5, pe care le găsiţi mai jos în următoarea ordine: „Signs of Life”, „Learning to Fly”, „One Slip”, „On the Turning Away” şi „Sorrow”.

sursa: youtube (user – ag19840620)

sursa: youtube (user – GimmeBackMyBullets75)

sursa: youtube (user – carriolillas)

sursa: youtube (user – APyleOfVinyl)

sursa: youtube (user – PieroCaputo)

Nu ar fi rău să treceţi şi pe la qedeu, luna pătrată, teo negură, marius bota, lavii, octocat, meşterul manole, geanina, max peter, pishky, vultureşti sau vizualw. Iar dacă aveţi chef de un film, „porcii” vă fac o recomandare.

Ne-a mai rămas o porţiune zdravănă de zid de străbătut, aşa că ar cam fi timpul să pornim la drum. Povestea albumului am spus-o în mare în precedenta postare, poate ar mai trebui să adaug că Richard Wright (clape) a părăsit trupa în timpul înregistrării albumului, rămânând însă ca muzician salariat şi însoţind trupa în turneul de promovare a albumului. Din punct de vedere comercial, albumul a reprezentat un succes, doar în Statele Unite vânzându-se peste 23 de milioane de exemplare. Pe lângă cei patru componenţi ai formaţiei (David Gilmour, Roger Waters, Richard Wright şi Nick Mason), la realizarea albumului şi-au mai adus contribuţia Bruce Johnston, Toni Tennille, Joe Chemay, Jon Joyce (backing vocals), corul de copii de la Islington Green School, Michael Kamen şi Bob Ezrin (aranjamente orchestrale).

În cele ce urmează vă invit să ascultaţi alte 8 piese, de această dată de pe ultimele două feţe ale albumului, ordinea în care le găsiţi ceva mai jos fiind următoarea: „Hey You”, „Is There Anybody Out There?”, „Nobody Home”, „Vera”, „Comfortably Numb”, „Run Like Hell”, „The Trial” şi „Outside the Wall”. Iar dacă timpul vă permite şi vă tentează să urmăriţi filmul (care durează ceva mai bine de o oră şi jumătate), îl găsiţi şi pe acesta la sfârşitul postării. Mai către seară vă invit la „hard rock café”, unde vom avea de-a face cu unul dintre cele mai bune albume de hard rock din toate timpurile. Până atunci, să vă fie ziua frumoasă!

sursa: youtube (user – thomasrusso)

sursa: youtube (user – XOROWII)

sursa: youtube (user – vicio1771)

sursa: youtube (user – kicoso1)

sursa: youtube (user – Ulfheidr)

sursa: youtube (user – KMRakaKAT)

sursa: youtube (user – harsawa)

sursa: youtube (user – PinkFloydIsAmazing)

sursa: youtube (user – rogerwaterschannel)

ţucu-vă!