Posts Tagged ‘munte’

Rachitele 9Neuronul meu propriu şi personal s-a săturat să bată câmpii şi a zis că ar fi vremea să schimbe peisajul, să mai bată şi dealurile şi munţii. Mai multe detalii aici. Dar, pentru că nu-i copil rău, vă lasă şi nişte muzică.

  • The Nits – In The Dutch Mountains
  • Ducktails – Don’t Make Plans
  • The Lumineers – Ho Hey
  • Edward Sharpe & the Magnetic Zeros – Mayla
  • Of Monsters and MenMountain Sound
  • Alabama – Mountain Music

sursa: youtube (user – ZografosWeb)

sursa: youtube (user – GonzoCZ)

sursa: youtube (user – TheLumineers)

sursa: youtube (user – EdwardSharpeVEVO)

sursa: youtube (user – OfMonstersAndMenVEVO)

sursa: youtube (user – James Hatton)

map 03.1

Porţiunea marcată cu culoare mai închisă este cea pe care am apucat să o străbat

Cei care treceţi pe aici sau mai aruncaţi câte o privire în paporniţă ştiţi că am lipsit câteva zile în cursul săptămânii trecute. Şi am lipsit pentru că intenţionam să fac traseul Huedin – Beliş – Fântânele – Mărişel – lacul Tarniţa – Someşul Rece – Cluj Napoca pe jos, de capul meu, cu rucsacul în spate şi cu cortul pe post de adăpost pe timp de noapte. Poate pentru altcineva această călătorie, încheiată mult mai devreme decât am prevăzut, ar intra în categoria eşecuri. Începută sub auspicii promiţătoare, într-o dimineaţă însorită de marţi, s-a încheiat trei zile mai târziu, sub un cer împovărat de nori grei, aducători de ploaie, nori ce m-au însoţit în toate cele trei zile. Mai în glumă, mai în serios, am zis că am fost plecat acolo pentru a face inventarul norilor şi al ploilor. Chiar şi aşa, în pofida norilor, a tunetelor şi a ploilor care m-au însoţit mereu, această scurtă călătorie a avut şi părţile ei bune şi frumoase. A avut în primul rând locurile, pe care, între răsăritul soarelui şi prima din multele ploi ale unei zile, am reuşit să le văd într-o oarecare măsură; locuri de o frumuseţe ireală parcă, peisaje care te lasă fără cuvinte şi îţi pic 141taie respiraţia. Pe lângă asta au mai fost şi oamenii. Oameni obişnuiţi, fără prea multă şcoală, cu palmele mâinilor pline de bătături de la munca de zi cu zi. Oameni care te salută pe drum, chiar dacă nu te cunosc, oameni care se oferă să te ducă în locuri cu privelişte deosebită sau care, pe o ploaie cu spume, opresc maşina lângă tine şi îţi spun pe un ton imperativ „Urcă!”. O lume aparte, desprinsă parcă dintr-o altă lume; o lume în care natura se manifestă mai brutal parcă, dar ale cărei frumuseţi compensează din plin această duritate; o lume cu oameni ale căror chipuri sunt cioplite parcă în piatră, oameni care zâmbesc rar şi vorbesc puţin, dar cărora li se pare la fel de firesc ca mersul pe jos să îl ajute pe cel care are nevoie de o mână de ajutor.

pic 494„Un eşec” ar spune poate mulţi. Pentru mine această scurtă incursiune în inima Apusenilor a fost însă cu totul altceva. Este foarte adevărat, mi-aş fi dorit să ajung la „linia de sosire” pe care mi-am trasat-o, dar dacă de această dată nu a fost să fie, va fi data viitoare; şi dacă nu va fi nici data viitoare, atunci va fi la următoarea încercare. Chiar dacă vremea nu a fost de partea mea, mi-am primit răsplata înzecit în acele doar trei zile din alte părţi. Iar într-o dimineaţă de vineri, când plecam dintr-un Beliş desprins parcă din filmele lui Hitchcock, mi-am promis că peste o vreme, nu foarte multă, voi reveni în acele locuri. Iar atunci când voi reveni, voi sta ceva mai mult, iar dacă vremea nu îmi va fi din nou potrivnică voi şi umbla mai mult şi voi duce până la capăt drumul care în acest iulie mi s-a împotmolit între nori.

Acum ar fi vremea să spun câteva vorbe şi despre campania organizată de Heineken, campanie intitulată „Călători legendari din social media”, o campanie unică prin premiul pus la bătaie, premiu care dă un farmec deosebit acesteia. Premiul constă într-o călătorie legendară şi un SPACE TRAINING. Ştiu, sună foarte tentant, şi vă invit pe cei ce vă ştiţi dornici de aventură să vă înscrieţi. Detalii complete despre campanie găsiţi la Răzvan. Şi dacă tot am pomenit de Heineken, v-o prezint şi pe blonda transpirată ce mi-a ţinut companie în prima seară, după a doua ploaie zdravănă a zilei 🙂 .

pic 032

Iar acum vine partea mai delicată pentru mine, cea în care am să vă rog pe cei care credeţi că postarea de faţă merită un like şi un share să procedaţi în consecinţă. Nu de alta, dar ea este înscrisă într-un concurs, iar acolo aceste detalii contează.

Tarnita 3

Lacul Tarniţa

…de citesc ieri ce zice la gazetă. Pentru cei care nu ştiu cine-i prietenul de la subsol, acesta e unul şi acelaşi personaj cu responsabilul cu smoala. Prin urmare, zice la gazetă că urşii fac prăpăd prin Apuseni, mai exact în zona Măguri-Răcătău. Adică acolo unde am fost acum vreo 3 săptămâni şi o localnică mi-a zis că „sunt urşi, dragul mătuşii, da’ nu fac pagube”. Bun aşa, problema-i că locurile pe unde mă duc eu nu-s chiar aşa departe de Măguri-Răcătău, de la Mărişel e o aruncătură de băţ, iar de la Fântânele vreo două. Eu în cort, ursul afară. Cât timp lucrurile rămân aşa, e chiar bine, şi nu văd nici un motiv serios pentru care ursul ar da buzna peste mine în cort. Sper să nu vadă nici el. Oricum ştirea nu-i foarte actuală, are vreo lună şi ceva, între timp şi-or fi schimbat şi urşii obiceiurile şi din culegători de vaci s-or fi transformat în culegători de fructe de pădure.

Prin urmare, am citit, m-a pus puţin pe gânduri, şi cam atât, pentru că tot nu am de gând să renunţ la planurile mele bezmetice din cauza asta. M-am mai uitat şi pe prognoză, care nu zice tocmai frumos pentru seara asta şi pentru mâine. E, asta chiar că m-a pus pe gânduri, că nu-i foarte fain să umbli cu vreo 20 de kilograme de rucsac în spate pe ploaie, iar să instalezi un cort pe ploaie nici atât. Pe cale de consecinţă, am luat măsuri. Adică am decalat plecarea cu o zi, ceea ce înseamnă că se va întâmpla fix marţi, şi ca să fiu sigur că nu o mai decalez încă o dată nici nu mă mai uit pe prognoze. Şi mi-am căutat şi toporişca. Să fie acolo, pentru orice eventualitate.

sursa: youtube (user – Flexz)