Posts Tagged ‘loc gol’

Locul gol

Posted: 22/08/2012 by Călin in d-ale mele
Etichete:, , , , , ,

Te trezeşti, dintr-o dată, năuc; te ştergi la ochi, să te convingi că vezi bine, dar totul e aievea, locul de lângă tine este gol. Este cald încă, dar totuşi este gol, este aşa cum nu ţi-ai fi dorit să fie. Nu ştii ce să faci, nu ştii pe ce să pui mâna, te prăbuşeşti cu o viteză ameţitoare într-un hău ce s-a deschis în faţa ta într-o clipă. Nu mai înţelegi dintr-o dată nimic, îţi pare neverosimil ce s-a întâmplat, şi totuşi s-a întâmplat, chiar dacă poate părea o doar o poveste; dar s-a întâmplat, nu poţi nega asta, nu poţi nega ce simţi, nu te poţi nega pe tine.

Viaţa aranjează lucrurile într-o ordine numai de ea ştiută, o ordine care de multe ori pare că nu are nici un sens, nici o logică; pe ea ai vrea să o iei de gât, să dai cu ea de pământ, pentru că nu a ştiut să pună lucrurile într-o cu totul altă ordine. Ea, viaţa, îţi dă într-o clipă ceva ce nu credeai că vei mai găsi, pentru ca apoi, într-o altă clipă, să ţi-l ia, luând însă şi o bucată din sufletul tău. Te uiţi la locul gol de lângă tine şi nu înţelegi de ce este gol, nu înţelegi de ce a rânduit viaţa lucrurile astfel. Nu cauţi vinovaţi pentru ce s-a întâmplat, pentru că ştii prea bine că nu este nimeni vinovat; nici cel care a plecat nu are nici o vină, după cum nici tu, cel care a rămas, nu ai nici o vină. Te uiţi la locul gol de lângă tine, apoi închizi ochii şi încerci să îţi imaginezi cum ar fi fost dacă acel loc nu ar fi rămas gol; şi descoperi că nici măcar asta nu mai poţi…

sursa: youtube (user – SoulAsylumVEVO)

Biserica Evanghelică din Deal

A fost întâi un drum prin grădina botanică din Cluj, undeva prin 21 aprilie, la vremea când acolo era o adevărată explozie de culoare; la vreo săptămână, a fost un drum la Sibiu, unde am umblat prin Muzeul Astra, prin Piaţa Mare, Piaţa Mică, Piaţa Huet, unde am urcat în Turnul Sfatului, iar în final am poposit la Carul cu Flori; ieri şi azi a fost rândul ultimului din cele trei drumuri, drum care m-a dus pe străduţele înghesuite, pavate cu piatră cubică ale cetăţii medievale din Sighişoara. Au fost trei la număr, trei drumuri pe care nu mi-aş fi dorit să le fac singur; mi-aş fi dorit să o am alături pe ea, pe fata din vis, aş fi vrut să simt mâna ei în mâna mea, să îi văd zâmbetul de fiecare dată când aş fi întors capul, să mă pierd în ochii ei superbi şi să nu mă mai regăsesc niciodată. Mi-aş fi dorit să o am lângă mine în toate aceste trei drumuri, să îi arăt cotloanele cele mai ascunse ale grădinii botanice din Cluj, să îi însoţesc paşii pe toate aleile şi cărările din muzeul satului din Sibiu, să privim împreună panorama oraşului de pe Cibin de acolo de sus, din Turnul Sfatului, să mergem agale împreună pe străzile înguste şi încărcate de istorie ale cetăţii Sighişoarei. Dar, ca orice fată din vis, ea a rămas doar acolo, în visul meu, iar drumurile astea le-am făcut de unul singur, încercând să îmi imaginez cum ar fi fost dacă locul de lângă mine nu ar fi fost gol, încercând să sper că într-o zi ea va păşi de acolo, din vis, în viaţa mea şi le vom parcurge totuşi împreună. Cine este ea, această fată din vis, nu mă întrebaţi, pentru că oricum nu am să vă spun, este suficient dacă ştim noi doi.

sursa: youtube (user – 2007deadangel)

sursa: youtube (user – LonelyMoonRise)

Notă: o postare cu ceva mai multe despre Sighişoara şi cu mai multe imagini de acolo va veni cândva în aceste zile, probabil mâine sau poimâine.