Posts Tagged ‘Karunesh’

dimineataSpuneam mai devreme că va mai fi ceva astăzi prin colţ, iar acum, după ce mi-am făcut curăţenie prin blogroll, de unde am şters blogurile pe care nu s-a mai scris de luni întregi, a venit şi vremea acelui ceva pe care l-am promis şi care este o incursiune în muzica new age a ultimelor decenii. Chiar dacă dintre cei de mai jos lipsesc nume sonore, precum Enya, Loreena McKennit sau Yanni, sper să vă fie pe plac piesele ce le-am ales în această duminică parcă prea călduroasă, cel puţin pentru gusturile mele.

  • Bruce Mitchell – The Rights Of Man
  • Medwin Goodall – Medicine Woman
  • Karunesh – Moonsoon’s Dance
  • Kitaro – Dance Of Sarasvati
  • Ken Navarro – Morning Ride
  • Cruachan – I Am Tuan
  • Roger Calverley – Greenwood

sursa: youtube (user – Xemdryam)

sursa: youtube (user – Thundralight)

sursa: youtube (user – xEgale999999x)

sursa: youtube (user – LonelyMoonRise2)

sursa: youtube (user – 72sphinx)

sursa: youtube (user – Jacek Drob)

sursa: youtube (user – apoptygmagirl87)

Descântec

Lacăte, cine te-a închis
La uşa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Şi să vedem în fundul nopţii noastre
Mişcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toti paşii se sfârşesc şi pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vână-ntoarsă peste tine
Cred că atârnă din văzduh glicine
Şi, de pe bolţi, zorele
Şi muguri şi ciorchini de stele.
Cine va pune-n uşa noastră cheie
O singură scânteie?
Lumina ochiul şi-l aşează,
Şi-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte şi tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poţi tu intra-n veriga lui
Şi lacătul tăcerii să-l descui?

           Tudor Arghezi

sursa: youtube (user – xEgale999999x)

Nu are cu ce să vă dăuneze o trecere pe la luna pătrată, geanina, teo negură, zinnaida, meşterul manole, max peter, vultureşti, vizualw, marius bota, octocat sau grupul „porcilor abjecţi”

Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

                                                   Radu Stanca

sursa: youtube (user – tiad)