Posts Tagged ‘Eurovision’

Pot, și încă cum. Mai ales că nu am ce scrie despre ceva în care muzică găsești mai puțin, iar votarea se face pe bază de orice, numai pe bază de ce și cum au cântat cei de pe scenă, nu. Prin urmare, se dă satul Ploscoș, că tot ziceam ceva de „sătesc” în titlu. În minunatul sat Ploscoș, care numără undeva la, să zicem, 40 de familii, se organizează în fiecare an un festival. Ați ghicit, festivalul ăsta vrea să aibă ceva în comun cu muzica, dar numai vrea, pentru că nu prea reușește. Fiecare din cele 40 de familii își desemnează participantul, fericiții aleși cântă, după care urmează votul. Aci-i bai mare, că fiind așa un sat mic, fiecare îl cunoaște pe fiecare și nu mai țin cont de prestațiile cântătorilor. Ai lui Trăznea, ai lui Mitrache, ai Ursului, ai Clopotarului și-ai lui Leneșu se votează între ei, că au fost până acum vreo 20 de ani într-un soi de asociație; de obicei Ursul primește partea leului, că doar el e cel mai mare. În celălalt capăt de sat, ai lui Turbatu, ai Neamțului, ai lui Floraru, ai lui Scăfârlie și ai lui Tractoristu, iar se votează între ei; și ăștia au cam aceleași motive, ba, pe lângă asta, s-au mai și nășit unii pe alții ori s-au mai încuscrit. Mai sunt, pe lângă ăștia, cei din capătul dinspre lac, ai lui Pescaru, ai lui Luntrașu, ai lui Guvid și ai lui Știucă, care, tot pe motiv de încuscriri, se votează mai mereu unii pe alții.  Și tot așa, bisericuțe-bisericuțe, dar pe lângă bisericuțe mai sunt și animozități de veacuri. De exemplu, ai lui Becheșu nu votează veac cu ai lui Țiganu, pe motiv că acum vreo două sute de ani unul din neamul Țiganilor a furat o fată de-a lor; sau neamul lui Iuănaș din deal, care nicicum nu îi votează pe vecinii lor, cei din neamul Ciobanilor, pe motiv că le-au luat 10 ari de pământ. Cine câștigă? Cine trebuie, nicidecum cel ce cântă mai bine. În fiecare an se lasă cu contestații, cu voci nemulțumite, dar în anul următor o iau de la capăt. Și cântă la fel de prost sau chiar mai prost, iar de votat votează tot ca în anii dinainte.

Cam așa arată festivalul sătesc Eurovision, și dacă am terminat-o cu el, putem trece la muzică, iar azi ne oprim la o trupă feminină din Australia, pe numele ei Dirty Lucy. Care zic eu că zice bine, dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, pentru că vă puteți face o părere ascultând piesele de mai jos.

sursa: youtube (user – sweetmaya85)

sursa: youtube (user – sweetmaya85)

sursa: youtube (user – sweetmaya85)

sursa: youtube (user – sweetmaya85)

sursa: youtube (user – sweetmaya85)

sursa: youtube (user – moodle)

 

eurovision_2013_sweden

sursa foto: aici

Eurovision-ul mi-a dat peste bot şi anul ăsta. Şi totuşi nu aş mai fi zis nimic despre el dacă youtube, ori de câte ori îl deschid, nu mi-ar planta mare în faţă o înregistrare cu piesa ce reprezintă România. Acum, orice aţi spune sau aţi crede, Eurovision nu e un concurs de muzică. E un concurs de popularitate, cu puternice influenţe ale politicului. Este vorba în el despre alianţe, interese, origini comune, lobby, antipatii, despre orice altceva înafară de muzică. Şi, uitându-mă eu la semifinala a doua, în care piesa pe care eu o consideram cea mai bună a întregului concurs (şi în continuare cred că e cea mai bună), care piesă nici măcar nu a intrat în finală, şi mă refer aici la piesa trupei elveţiene Takasa, m-am enervat în aşa hal încât azi mă voi uita şi la finală, deşi iniţial mi-am zis că dacă acea piesă nu va ajunge în finală, nu am să mă uit.

Întrebarea mea către voi e următoarea: Voi cu cine ţineţi? Cu fătuţa asta drăguţă şi desculţă, care cântă bine o piesă care sună bine?

sursa: youtube (user – eurovision)

Ori poate cu „bunicuţa” Bonnie Tyler, dacă nu de altceva, măcar din respect pentru căruţa de muzică ce ne-a lăsat-o?

sursa: youtube (user – BBC)

Sau ţineţi cumva cu Cezar Ouatu, a cărui piesă nu sună nicicum? Pe care piesă refuz în continuare să o postez aici, din respect pentru cei care îmi treceţi pragul. Iar celor care au luat zilele astea patriotismul în braţe şi-l afişează peste tot, nu le zic decât că Eurovision-ul ar trebui să fie un concurs de muzică. Nu unul de afirmat identităţi, apartenenţe şi patriotisme ieftine, de paradă.

Nu mă prea uit eu la Eurovision, pentru că mi se pare că nu merită. Anul ăsta am făcut greşeala să mă uit. Nu din patriotism, pentru că piesa ce reprezintă România mi se pare jalnică. La fel şi prestaţia lui Cezar Ouatu. Dar m-am uitat, şi dacă m-am uitat am văzut că Ouatu s-a calificat în finală. Nu am simţit nici o umbră de satisfacţie, piesa Ungariei e la ani-lumină peste cea a noastră, la fel şi cea a Danemarcei sau Azerbaidjan-ului. Şi multe altele. Marea perdantă în tot show-ul de aseară mi s-a părut a fi, pe lângă Elveţia, care a avut una din cele mai bune piese din concurs, muzica. Eurovision-ul nu se dezminte nici în acest an, ne arată încă o dată că este un concurs care nu prea are mare lucru de împărţit cu muzica, fiind vorba mai degrabă de alianţe, parteneriate, prietenii sau origini comune. Mi se pare aberant să se califice în finală piesa jalnică ce ne-a reprezentat, dar altele, incontestabil mai bune, nu. Şi exemple vă dau numai trei mari şi late. Iar pe Ouatu, chiar dacă nu am nimic cu el (chiar are voce bună, dar pentru un cu totul alt gen de muzică), cred că m-aş bucura să îl văd cât mai aproape de locul 26 în finală. Sau chiar pe locul 26. Din respect pentru muzică. Şi tot din respect pentru muzică, sâmbătă seara voi vota cu Danemarca. Sau poate chiar cu Ungaria.

  • Elveţia: Takasa – You And Me
  • Albania: Adrian Lulgjuraj & Bledar Sejko – Identitet
  • Macedonia: Esma & Lozano – Pred Da Se Razdeni

sursa: youtube (user – eurovision)

sursa: youtube (user – ArkivaShqip)

sursa: youtube (user – eurovision)

Consolarea mea e că s-a calificat şi Grecia în finală şi că…alcoolul e gratis 🙂

sursa: youtube (user – escstats)