Posts Tagged ‘Dropped’

map 03.1

Porţiunea marcată cu culoare mai închisă este cea pe care am apucat să o străbat

Cei care treceţi pe aici sau mai aruncaţi câte o privire în paporniţă ştiţi că am lipsit câteva zile în cursul săptămânii trecute. Şi am lipsit pentru că intenţionam să fac traseul Huedin – Beliş – Fântânele – Mărişel – lacul Tarniţa – Someşul Rece – Cluj Napoca pe jos, de capul meu, cu rucsacul în spate şi cu cortul pe post de adăpost pe timp de noapte. Poate pentru altcineva această călătorie, încheiată mult mai devreme decât am prevăzut, ar intra în categoria eşecuri. Începută sub auspicii promiţătoare, într-o dimineaţă însorită de marţi, s-a încheiat trei zile mai târziu, sub un cer împovărat de nori grei, aducători de ploaie, nori ce m-au însoţit în toate cele trei zile. Mai în glumă, mai în serios, am zis că am fost plecat acolo pentru a face inventarul norilor şi al ploilor. Chiar şi aşa, în pofida norilor, a tunetelor şi a ploilor care m-au însoţit mereu, această scurtă călătorie a avut şi părţile ei bune şi frumoase. A avut în primul rând locurile, pe care, între răsăritul soarelui şi prima din multele ploi ale unei zile, am reuşit să le văd într-o oarecare măsură; locuri de o frumuseţe ireală parcă, peisaje care te lasă fără cuvinte şi îţi pic 141taie respiraţia. Pe lângă asta au mai fost şi oamenii. Oameni obişnuiţi, fără prea multă şcoală, cu palmele mâinilor pline de bătături de la munca de zi cu zi. Oameni care te salută pe drum, chiar dacă nu te cunosc, oameni care se oferă să te ducă în locuri cu privelişte deosebită sau care, pe o ploaie cu spume, opresc maşina lângă tine şi îţi spun pe un ton imperativ „Urcă!”. O lume aparte, desprinsă parcă dintr-o altă lume; o lume în care natura se manifestă mai brutal parcă, dar ale cărei frumuseţi compensează din plin această duritate; o lume cu oameni ale căror chipuri sunt cioplite parcă în piatră, oameni care zâmbesc rar şi vorbesc puţin, dar cărora li se pare la fel de firesc ca mersul pe jos să îl ajute pe cel care are nevoie de o mână de ajutor.

pic 494„Un eşec” ar spune poate mulţi. Pentru mine această scurtă incursiune în inima Apusenilor a fost însă cu totul altceva. Este foarte adevărat, mi-aş fi dorit să ajung la „linia de sosire” pe care mi-am trasat-o, dar dacă de această dată nu a fost să fie, va fi data viitoare; şi dacă nu va fi nici data viitoare, atunci va fi la următoarea încercare. Chiar dacă vremea nu a fost de partea mea, mi-am primit răsplata înzecit în acele doar trei zile din alte părţi. Iar într-o dimineaţă de vineri, când plecam dintr-un Beliş desprins parcă din filmele lui Hitchcock, mi-am promis că peste o vreme, nu foarte multă, voi reveni în acele locuri. Iar atunci când voi reveni, voi sta ceva mai mult, iar dacă vremea nu îmi va fi din nou potrivnică voi şi umbla mai mult şi voi duce până la capăt drumul care în acest iulie mi s-a împotmolit între nori.

Acum ar fi vremea să spun câteva vorbe şi despre campania organizată de Heineken, campanie intitulată „Călători legendari din social media”, o campanie unică prin premiul pus la bătaie, premiu care dă un farmec deosebit acesteia. Premiul constă într-o călătorie legendară şi un SPACE TRAINING. Ştiu, sună foarte tentant, şi vă invit pe cei ce vă ştiţi dornici de aventură să vă înscrieţi. Detalii complete despre campanie găsiţi la Răzvan. Şi dacă tot am pomenit de Heineken, v-o prezint şi pe blonda transpirată ce mi-a ţinut companie în prima seară, după a doua ploaie zdravănă a zilei 🙂 .

pic 032

Iar acum vine partea mai delicată pentru mine, cea în care am să vă rog pe cei care credeţi că postarea de faţă merită un like şi un share să procedaţi în consecinţă. Nu de alta, dar ea este înscrisă într-un concurs, iar acolo aceste detalii contează.

map 03Nu prea scriu eu despre concursurile din blogosferă, de regulă nici nu prea particip, dar am dat peste unul care îmi face al naibii de tare cu ochiul. Şi-mi face cu ochiul datorită „premiului”, care poate fi o experienţă cu totul deosebită. Adică nu-i puţin lucru să te trezeşti depus undeva în necunoscut, într-un loc de pe planeta asta mare, loc în care trebuie să îţi pui la contribuţie imaginaţia şi creativitatea ca să te descurci. Pentru că, aşa cum a fost cazul lui Stavros Kottas, un instructor de yoga şi dansator grec, ai şi o misiune de îndeplinit. Una mai trăznită, e adevărat, dar totuşi e o misiune, şi nu-i puţin lucru să livrezi o ambarcaţiune de o formă bizară undeva pe un bulevard din mijlocul capitalei Cambodgiei, când tu te afli cam la 100 de kilometri de destinaţie, în junglă, şi nu cunoşti nici limba localnicilor. Aventurile lui Stavros le găsiţi pe canalul de youtube sau pe pagina de facebook.

Dacă m-am apucat de scris despre acest concurs organizat de Heineken, înseamnă că de această dată intru în horă şi voi participa la concurs. O poţi face şi tu dacă te tentează originalul premiu pus la bătaie, iar detalii despre concurs găseşti pe blogul lui Răzvan Pascu. Ca să participi va trebui să scrii şi tu despre această campanie, iar pe lângă asta va trebui să mai scrii şi despre cea mai aventuroasă călătorie a ta. Iar aici eu am o mare problemă, pentru că cea mai aventuroasă (ca să nu-i spun trăznită) călătorie a mea nu a avut loc încă, dar tocmai e pe punctul să înceapă, iar asta se va întâmpla luni. Pe undeva chiar seamănă cu ideea campaniei, pentru că luni mă voi „depune” în Huedin şi de acolo voi porni într-o călătorie de unul singur, cu rucsacul în spate şi cu pânza cortului drept acoperiş pe timpul nopţii; de fapt nu chiar singur, îmi va ţine de urât Nicu, aparatul de fotografiat, care sper să aibă mult de lucru în acele zile. Tot cam de 100 de kilometri e vorba, traseul trecând neapărat prin Fântânele-Beliş şi Mărişel, cu posibile „deraieri” pe la cascada Vălul Miresei şi pe la Cheile Someşului Cald. Iar o misiune am şi eu, aceea de a mă „livra” întreg şi nevătămat acasă, după 7, 10 sau mai multe zile. Dar despre „nebunia mea de vară” voi mai scrie după ce mă întorc de pe coclauri. Ştiu, pe unii s-ar putea să vă plictisească ce-am scris mai sus, pentru că despre planurile mele am mai scris cu ceva vreme în urmă aici şi aici, dar asta e, nu am de ales, dacă intru în horă trebuie să şi dansez 🙂 .

P.S. Mi-ar fi de mare folos dacă aţi da like şi share la această postare, pentru că acestea sunt punctate. Mulţam fain!