Pot, și încă cum. Mai ales că nu am ce scrie despre ceva în care muzică găsești mai puțin, iar votarea se face pe bază de orice, numai pe bază de ce și cum au cântat cei de pe scenă, nu. Prin urmare, se dă satul Ploscoș, că tot ziceam ceva de „sătesc” în titlu. În minunatul sat Ploscoș, care numără undeva la, să zicem, 40 de familii, se organizează în fiecare an un festival. Ați ghicit, festivalul ăsta vrea să aibă ceva în comun cu muzica, dar numai vrea, pentru că nu prea reușește. Fiecare din cele 40 de familii își desemnează participantul, fericiții aleși cântă, după care urmează votul. Aci-i bai mare, că fiind așa un sat mic, fiecare îl cunoaște pe fiecare și nu mai țin cont de prestațiile cântătorilor. Ai lui Trăznea, ai lui Mitrache, ai Ursului, ai Clopotarului și-ai lui Leneșu se votează între ei, că au fost până acum vreo 20 de ani într-un soi de asociație; de obicei Ursul primește partea leului, că doar el e cel mai mare. În celălalt capăt de sat, ai lui Turbatu, ai Neamțului, ai lui Floraru, ai lui Scăfârlie și ai lui Tractoristu, iar se votează între ei; și ăștia au cam aceleași motive, ba, pe lângă asta, s-au mai și nășit unii pe alții ori s-au mai încuscrit. Mai sunt, pe lângă ăștia, cei din capătul dinspre lac, ai lui Pescaru, ai lui Luntrașu, ai lui Guvid și ai lui Știucă, care, tot pe motiv de încuscriri, se votează mai mereu unii pe alții. Și tot așa, bisericuțe-bisericuțe, dar pe lângă bisericuțe mai sunt și animozități de veacuri. De exemplu, ai lui Becheșu nu votează veac cu ai lui Țiganu, pe motiv că acum vreo două sute de ani unul din neamul Țiganilor a furat o fată de-a lor; sau neamul lui Iuănaș din deal, care nicicum nu îi votează pe vecinii lor, cei din neamul Ciobanilor, pe motiv că le-au luat 10 ari de pământ. Cine câștigă? Cine trebuie, nicidecum cel ce cântă mai bine. În fiecare an se lasă cu contestații, cu voci nemulțumite, dar în anul următor o iau de la capăt. Și cântă la fel de prost sau chiar mai prost, iar de votat votează tot ca în anii dinainte.
Cam așa arată festivalul sătesc Eurovision, și dacă am terminat-o cu el, putem trece la muzică, iar azi ne oprim la o trupă feminină din Australia, pe numele ei Dirty Lucy. Care zic eu că zice bine, dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, pentru că vă puteți face o părere ascultând piesele de mai jos.
sursa: youtube (user – sweetmaya85)
sursa: youtube (user – sweetmaya85)
sursa: youtube (user – sweetmaya85)
sursa: youtube (user – sweetmaya85)
sursa: youtube (user – sweetmaya85)
sursa: youtube (user – moodle)