Posts Tagged ‘De vei pleca’

Romanian 20 clasamentE vremea pentru ultima întâlnire cu Romanian 20, cea în care vom afla cum arată partea de sus a clasamentului acestui top. Pornit în urmă cu aproximativ o lună în urmă cu 40 de piese, Romanian 20 a ajuns sâmbătă la ultima etapă, în care s-au mai regăsit doar șase din piesele cu care plecase la drum. Voturi nu au fost tare multe (iar asta mă face să mă întreb dacă are vreun rost orice alt top pe aici), dar cele care au fost mi-au permis să alcătuiesc un clasament final, care arată exact ca în imaginea din colțul din dreapta.

Și cum acest clasament este rezultatul însumării voturilor care au fost exprimate, nu prea am eu ce comenta pe seama lui; pot eventual să observ că, în pofida măsurilor luate de mine, nu am scăpat nici de această dată de o egalitate, cea de pe locul al patrulea, pe care îl împart Phoenix și Urma. Astea fiind zise, nu îmi rămâne decât să vă las în compania muzicii și a celor șase nume care au fost în finală, piesele fiind însă altele decât cele cu care au fost prezente în top.

sursa: youtube (user – NabiSan)

sursa: youtube (user – Just Catalin)

sursa: youtube (user – 2886Carolina)

sursa: youtube (user – ionutthedog)

sursa: youtube (user – filmuldepiatra)

sursa: youtube (user – 070blaze)

 

IrisIeri ar fi trebuit să ajung la Baia Mare, la o mare festivitate mare, în cadrul căreia urma să i se decerneze titlul de Cetățean de onoare al municipiului Baia Mare lui Grigore Leșe. Ar fi trebuit să ajung, pentru că nu am mai ajuns, drumul s-a contramandat cam pe ultimul moment, ceea ce nici nu a fost așa o tragedie, pentru că am profitat din plin. Asta însemnând că am dormit la greu. Iar când m-am trezit eu, la ceas de seară, s-a găsit cineva să posteze pe facebook o piesă cu Cargo; cu Cargo de pe vremea când era într-adevăr Cargo, nu apă de ploaie. De la Cargo până la Iris nu a fost decât un pas mic, mai ales că la ultimul concert Iris, cel din septembrie 2012, am fost acolo, la Bonțida; să mă critice oricine a vrea, dar pentru mine povestea Iris s-a încheiat în acea seară. Ce a fost după este cu totul altceva, un ceva căruia îi lipsește farmecul și vocea lui Cristi Minculescu. Și dacă m-au pălit pe mine melancoliile și aducerile aminte înseamnă că urmează să vă servesc și vouă o porție sănătoasă de Iris.

sursa: youtube (user – Serban Vlad Stefan)

sursa: youtube (user – radioladyitalia)

sursa: youtube (user – Serban Vlad Stefan)

sursa: youtube (user – Serban Vlad Stefan)

sursa: youtube (user – Marius Dobre)

sursa: youtube (user – Dan Petrescu)

sursa: youtube (user – Dan Petrescu)

sursa: youtube (user – 2886Carolina)

A fost odată Iris…pentru mine cel puţin, a fost Iris, pentru că, indiferent care le va fi, începând de azi, solistul sau drumul ce-l vor urma, nu va mai fi acelaşi lucru. După 32 de ani în care au cântat împreună, Iris şi Cristi Minculescu îmi păreau una, nu puteam să mă gândesc la unul fără a mă gândi automat la celălalt. Şi totuşi, începând de aseară, de după ultimul lor concert împreună, concert încheiat pe la 11 seara, cele două nume s-au despărţit. Nu mă interesează care e povestea din spatele acestei despărţiri, nu mă interesează motivele ei reale, pentru că sunt convins că ceea ce s-a speculat în ultimele zile prin presă sunt nişte bazaconii. Ceea ce mă interesează şi mă doare este că, începând de ieri, de pe la ora 23, Iris nu mai este; pentru mine povestea lor s-a încheiat aseară, în momentul când au ieşit de pe scenă şi au plecat; ar fi fost frumos dacă ar fi ştiut să fie Iris Aeterna, însă, în loc de asta, s-au transformat, aşa cum spune şi Loredana (care a venit undeva în mijlocul lui no man’s land, singură din Baia Mare, pentru acest ultim concert Iris) într-un vis pierdut

Sunt lucruri despre care, orice ai spune, nu poţi spune destul, pentru că nu vei putea transpune în cuvinte trăirile din acele momente, cuvintele te trădează, sunt parcă prea puţine. A fost ultimul concert; televiziunile şi ziarele spun că au fost vreo 3 mii de oameni la concert, eu zic că au fost undeva pe la 5 mii, pentru că incinta castelului Bannfy din Bonţida era plină ochi. A fost multă lume, au fost foarte mulţi tineri, dar au fost şi alţii mai puţin tineri, oameni pe care muzica celor de la Iris i-a însoţit zeci de ani; au fost şi copii de 3-4 ani aduşi de părinţii lor la concert, copii care probabil nu înţelegeau mai nimic din ce se întâmplă. Maşini din toate colţurile ţării, din Gorj, Sibiu, Neamţ, Bucureşti, Hunedoara, Maramureş, Timiş, chiar şi din Republica Moldova. A fost un concert ciudat, oarecum atipic, oarecum tensionat, concert din care au lipsit „Floare de Iris” şi „De vei pleca”; am avut o senzaţie stranie, era ca şi cum m-aş fi aflat la o înmormântare, doar că cel care urma să fie îngropat era cât se poate de viu. S-a cântat cum, cel puţin comparativ cu concertele Iris la care am mai fost eu, nu s-a mai cântat niciodată. S-a dansat, s-a aplaudat, s-a strigat „Nu pleca, Cristi!”, „Cristi, te iubim!”. Şi au mai fost multe, foarte multe lacrimi la acest ultim concert…

sursa: youtube (user – 2886Carolina)

sursa: youtube (user – iriseterna)

sursa: youtube (user – nicolaetanasescu)