Posts Tagged ‘crestere artificiala’

nu sînt o oaie, nu îmi place spiritul de turmă, nu ştiu cum e să nu îţi pui întrebări şi să mergi într-o anumită direcţie doar pentru că şi alţii fac acelaşi lucru. puţini sînt cei care ajung la sufletul meu, şi mai puţini cei care reuşesc să rămînă acolo; la fel, puţine sînt blogurile despre care pot spune că îmi plac, iar numărul lor parcă e în scădere. probabil vă întrebaţi ce legătură are introducerea asta în care am vorbit despre spirit de turmă, despre suflet, cu blogosfera. eu zic că are, dar vom vedea cînd vom ajunge la final.

blogosfera, ca orice comunitate, are anumite reguli după care se ghidează; unele or fi bune, nu pot contesta asta, altele or fi mai puţin bune. nu mă voi apuca eu să judec care din aceste reguli sînt bune şi merită respectate şi care, dimpotrivă, nu prea au nimic bun în ele. în cele de mai jos am să vorbesc mai degrabă despre modificările în comportamentul meu faţă de bloguri, blogroll, bloggeri, lepşe şi alte cele cu care ne întîlnim prin blogosferă.

1. blogroll – poate aţi observat deja, ori poate nu, dar blogroll-ul meu a început să se subţieze şi va continua şi în perioada următoare, pentru că vreau să las acolo numai blogurile pe care le vizitez în mod frecvent, blogurile unde mă simt bine. nu am nimic cu ceilalţi, însă anumite bloguri abordează teme care mie fie nu îmi sînt foarte la îndemînă, fie pur şi simplu nu îmi plac; nu e vina autorilor că temele alese de ei nu-s pe gustul meu, totul se reduce strict la gusturi aici;

2. reciprocităţi – reciprocităţile artificiale, reciprocităţile impuse nu au fost niciodată pe gustul meu. că se poartă e treaba lor, asta nu înseamnă că le veţi întîlni şi la mine. dacă cineva mă adaugă în blogroll e problema lui, o face poate pentru că îi place muzica de aici; asta nu înseamnă însă că automat îi voi introduce şi eu blogul în blogroll, pentru că dacă nu îmi va plăcea nu o voi face nici într-o sută de ani. nu e vorba de rank-uri, de topuri sau alte de-astea, e vorba de „a plăcea” sau „a nu plăcea”. dacă cineva lasă un mesaj pe un blog, aşteaptă la rîndul său o vizită şi un mesaj; de la mine iar nu veţi avea parte de aşa ceva; chiar dacă vizita nu e exclus să o fac (dacă timpul îmi permite), mesaj voi lăsa doar în măsura în care articolul îmi va plăcea şi voi avea ceva de spus. nu îmi stă în obicei să bat cîmpii cu graţie, să las mesaje de genul „vai, ce mişto”, „hi, hi, hi”, „ha, ha, ha”, doar de dragul de a lăsa o urmă a trecerii mele pe acolo. nici la „like„-uri, indiferent unde ar fi ele, nu voi răspunde cu aceeaşi monedă decît dacă îmi va plăcea postarea respectivei sau respectivului. ping-urile vor fi singurele la care voi răspunde cu aceeaşi monedă, pentru că mi se pare firesc să procedez în acest mod; pe utilizatorii altor platforme am să îi rog să mă anunţe cînd dau un ping către blogul meu, pentru că de regulă nu apar la mine.

3. lepşe – nu mi-au plăcut niciodată temele impuse, indiferent că e vorba de un text pe o anumită temă sau de postarea uneia sau mai multe imagini. să scriu pe o temă impusă e ca şi cum aş încerca să scriu cu mîna stîngă, iar din cauza asta nici nu prea are ce să iasă mai de Doamne-ajută. mai nou am văzut că se poartă lepşe de genul „desktop de blogger” (împotriva căreia chiar nu am nimic de obiectat), care a fost urmată de „telefon de blogger”, care mi se pare o aberaţie mai mare decît cel care a creat-o; aştept cu nerăbdare lepşe care să se cheme „lanţ de blogger”, „cuptor cu microunde de blogger” sau, de ce nu, „chiloţi de blogger”. nu am nimic împotriva „miercurii fără cuvinte” sau postărilor de la „life in pictures”, dar înafara creşterii artificiale a numărului vizitatorilor nu văd ce finalitate au. dacă vreau să văd nişte imagini deosebite sînt suficiente bloguri ale unor fotografi talentaţi, e plin internetul de poze cu adevărat deosebite. nu mă pot entuziasma cînd văd o poză ce reprezintă un lighean pe jumătate plin cu apă, după cum nu pot pica în extaz de 30 de ori consecutiv, văzînd poze care conţin cam la nesfîrşit aceleaşi patrupede. prin urmare, am decis să nu mai particip la nici un fel de leapşă decît în cazuri extreme, cînd acea leapşă chiar îmi place şi îmi spune ceva.

poate rîndurile de mai sus au reuşit să deranjeze pe multă lume, deşi nu asta era menirea lor; cei care au înţeles ce şi de ce am scris cele de mai sus şi care vin pe la mine pentru că le place ceea ce postez, sînt convins că vor veni în continuare. cei care se vor simţi jigniţi (deşi nu am vrut să jignesc pe nimeni şi cred că nici nu am făcut-o), probabil nu vor mai veni, dar pînă la urmă nu ştiu dacă asta e vreo mare pierdere, pentru că oricum nu dau doi bani pe statistici, liste şi poziţii în te miri ce topuri.

sursa: youtube (user – RoadRunnerUK)