Posts Tagged ‘copil’

Nu, nu e nicidecum ca în baladă, nu se continuă cu „gura nu-i mai tace”. De vreo trei zile bune mă urmăreşte o imagine, o imagine ce s-a întipărit undeva pe retină, ori poate şi-a încropit un locşor în creierul meu şi nu vrea nicicum să îmi dea pace. Era sâmbătă pe la prânz, în ceea ce se cheamă pompos autogara TAM, un soi de parcare cu vreo 3 peroane, de unde pleacă microbuze spre Sovata şi Sighişoara. Cel în care mă aflam eu, şi care urma să mă ducă la Sighişoara, tocmai se pusese în mişcare. Undeva afară, în incinta căreia îi spune autogară, un băiat de vreo 15-16 ani, surdo-mut, fără casă (nu am puteri paranormale, astea mi le spusese cel care e un fel de impiegat de mişcare pe acolo) şi un individ la vreo 45 de ani, bine făcut, îmbrăcat într-o salopetă vişinie ce are pe ea numele unei firme de pază, individ care are în mână o coadă de mătură. Nu coadă din aia de plastic, coadă de lemn zdravăn, lungă de mai bine de jumătate de metru. Iar chestia îmbrăcată în vişiniu (nu-i mai zic om, ar fi o insultă la adresa altora) îi aplică băiatului o lovitură zdravănă peste faţă, după care se îndepărtează satisfăcut. Băiatul rămâne pe loc, ţinându-se de mandibulă; plânge şi scoate sunete nearticulate. „Pedeapsa” i-a fost aplicată pentru că făcea mizerie în autogară, căuta prin pubelele de gunoi şi mai împrăştia gunoaie pe jos. Mă încearcă două sentimente contradictorii, unul de milă pentru băiatul care plânge, ţinându-se de mandibulă, şi un altul de frustrare, că nu pot face ceva, că nu-i pot aplica o pedeapsă similară chestiei îmbrăcată în vişiniu. Ieşim din autogară, ieşim din Târgu Mureş, ajungem în Sighişoara, între timp am ajuns şi acasă, dar imaginea e tot acolo, stă ca un ghimpe. Sighişoara, adică nişte poze făcute acolo, sunt ceva mai jos, nu neapărat tocmai reuşite, de parcă nici pozele nu au vrut să îmi iasă ca lumea în acele zile.

Această prezentare necesită JavaScript.

Vă invit să aruncaţi o privire şi pe la luna pătrată, zinnaida, dana, cristi, kadia sau shogunu’

Nu mă omor eu după lepşe, însă asta chiar a reuşit să îmi facă cu ochiul; nu am idee de unde a început, ştiu doar că eu am văzut-o la qedeu şi la lavii, de unde am şi preluat-o. E vorba, prin urmare, de 10 afirmaţii, care la mine ar fi următoarele:

  1. Fii sincer! Doar pe sinceritate poţi construi ceva trainic, rezistent, dacă pui la bază minciuna e ca şi cum ai construi pe nisipuri mişcătoare.
  2. Fii tu însuţi! Nu lăsa lumea să te schimbe, nu te adapta la ce vrea societatea de la tine, la chipul ei, pentru că ea, societatea, e tot mai urâtă pe zi ce trece.
  3. Iubeşte! Fii conştient că eşti plăsmuit din iubire şi iubeşte în fiecare zi cu tot sufletul tău, ca şi cum fiecare zi ar fi ultima; doar aşa vei fi iubit pe măsură.
  4. Oferă fără să aştepţi ceva în schimb! Viaţa nu este o piaţă, un troc permanent, de aceea e bine să încerci să oferi cât mai multă bucurie, cât mai multă fericire, fără a aştepta ceva în schimb. Oricum, la timpul potrivit, vei primi înapoi ceea ce meriţi.
  5. Visează! Indiferent ce vârstă ai, nu înceta să visezi, să speri; odată ce nu mai ai vise, nu mai ai nici rost în viaţă.
  6. Crezi! Nu am să îţi spun eu în ce să crezi, poate fi vorba de Dumnezeu, poate fi vorba de o aspiraţie, poate fi vorba de un vis, poţi să crezi în tine, important e să crezi în ceva frumos şi bun.
  7. Speră! Speră întotdeauna că mâine va fi o zi mai bună decât azi, speră că planurile şi visele tale se vor împlini, speră că ceva bun urmează să se întâmple. Atunci când nu mai speri, nu mai exişti.
  8. Crezi în oameni! E un al doilea „crezi”, de data asta cu direcţie foarte clară, iar unora li se va părea puţin ciudat. Nu poţi crede în oricine şi pe oricine, asta ar însemna naivitate; însă să nu crezi în nimeni, asta e o adevărată tragedie.
  9. Fii copil! Nu lăsa sufletul să îmbătrânească, redevino copil cât de des ai ocazia, umblă desculţ prin ploaie, stai o noapte întreagă doar ca să prinzi un răsărit de soare, joacă-te ca şi când ai avea din nou 10-15 ani, toate acestea îţi dau senzaţii unice.
  10. Bucură-te! Învaţă să te bucuri de orice lucru mărunt pe care ţi-l oferă viaţa, pe care îl vezi; bucură-te de un răsărit de soare, bucură-te când vezi o floare frumoasă, când vezi un zâmbet inocent de copil, când cineva îţi spune o vorbă bună. Sunt bucurii mici, dar puse laolaltă îţi vor face viaţa mult mai frumoasă.

Nu ştiu dacă a ieşit exact ce se vroia de la acest decalog pe un ton foarte imperativ; nu am căutat citate deştepte, pentru că nu ar fi avut nici un sens să adun aici vorbele altora, am preferat să pun unul lângă altul gânduri de-ale mele, iar odată ajuns la final că 10 e cam puţin, că e cam neîncăpător acest decalog, că poate aş fi găsit încă pe atâtea îndemnuri câte sunt mai sus. Şi am descoperit că ştiu foarte bine să dau sfaturi, dar când e vorba să pun în practică unele din cele de mai sus stau tare prost… Postarea aceasta nu este neapărat o leapşă, aşa că nu o voi da mai departe, însă dacă cineva doreşte să o preia, e binevenit.

Cu topul de azi nu am idee pe la cât voi ajunge, însă voi ajunge într-un final; până atunci vă las aici nişte frânturi dintr-o viaţă frumoasă…

sursa: youtube (user – nev6363)

Nu ar fi deloc rău să treceţi şi pe la luna pătrată, geanina, bianca, marius bota, max peter, octocat, cristi, teo negură, zinnaida, vultureşti, melly, meşterul manole, anastasia sau pishky