Posts Tagged ‘campanii’

pic 141

Lacul Fântânele (Munţii Apuseni)

Trăim într-un secol în care viteza pare să fie un lucru esenţial. Muncim în viteză, pentru că cineva e cu ochii pe noi şi cu ajutorul unor indicatori aberanţi calculează cât suntem de eficienţi, mâncăm în viteză, optând de cele mai multe ori pentru semipreparate mai mult sau mai puţin sănătoase sau pentru junk food, scriem celor dragi pe e-mail, pentru că acesta ne oferă tocmai atributul vitezei. Parcă totul, până şi vacanţele noastre, se derulează pe fast forward, totul e dinainte plănuit, ştim exact care sunt locurile pe care vrem să le vedem, ne deplasăm cu mijloace de transport cât mai rapide, „punctăm” locurile de văzut pe care ni le-am trecut în listă, iar la final, dacă ar fi să tragem o linie, am ajunge la concluzia că nu am văzut mai nimic. Poate va părea demodat ce voi zice mai jos, dar frumuseţea unui loc ţi se arată atunci când străbaţi cu pasul acel loc, atunci când ai timp să asculţi poveştile oamenilor sau când îţi acorzi răgaz pentru un ocol. Ştiu că locurile cât mai exotice ne atrag, cu cât distanţa faţă de locul în care ne petrecem vacanţa este mai mare, cu atât acel loc exercită asupra noastră o atracţie mai mare. Şi mai ştiu că prin alte părţi infrastructura este mult mai bine pusă la punct, iar condiţiile din hoteluri sunt mult mai bune decât cele peste care dai în multe din hotelurile sau pensiunile de la noi. Ştim tot mai multe despre Grecia, Turcia, Germania, Austria, Dubai sau alte destinaţii, însă ştim tot mai puţine despre locurile frumoase de la noi, şi avem chiar destule. Nu ştiu câţi dintre voi au auzit de Moldova-Suliţa şi de herghelia de la Lucina, de Lacul Albastru, ascuns într-o pădure de lângă Baia Sprie, câţi aţi fost pe Valea Iserului, tot în Maramureş, ori la cascada Vălul Miresei din Apuseni. Nu ştiu câţi dintre voi au intrat în casele locuitorilor din Leordina, au stat la masă cu localnicii, şi-au oferit răgazul de a descoperi sufletul frumos al unor oameni simpli din Maramureş. Iar locuri de o frumuseţe aparte avem foarte multe, nu doar o mână, iar oameni deosebiţi, de la care am avea ce învăţa, sunt peste tot. Totul este să ne facem timp şi pentru ele, să ne facem timp pentru a ne bucura de frumuseţea ce nu încape în cuvinte a unor locuri la care poate că nu e foarte uşor de ajuns, să ne facem timp să ascultăm şi poveştile oamenilor simpli. Captivaţi de frumuseţea altor meleaguri, nu mai avem timp să ne bucurăm de frumosul de lângă noi, fie că e vorba de locuri, fie că e vorba de oameni. Poate că acum, după ce am fost prin Praga şi i-am bătut străduţele la pas, după ce am fost prin Paris, Rennes, insula Jersey sau Zurich, e vremea pentru mine să mă apuc să redescopăr frumuseţea locurilor de lângă mine. Asta înseamnă că în viitor voi umbla destul de mult, că îmi voi petrece destul timp pe drumuri prăfuite de ţară, prin văi înguste, prin păduri aproape neumblate. Pentru că vreau să descopăr/redescopăr frumuseţea unor locuri ce nu se regăsesc în pliantele turistice, locuri despre care ştim prea puţine şi pe care le ignorăm. Şi mai vreau să le arăt şi altora frumuseţea acestor locuri, poate-poate voi convinge vreo 2-3 să renunţe la concediile planificate prin te miri ce insule exotice şi să opteze pentru o vacanţă pe malul unui lac în Apuseni sau cu cortul în spate prin Retezat, pe la Cheile Nerei sau prin alte locuri de un pitoresc pentru care e greu să găseşti vorbele potrivite.

Informatii-suplimentare-Calator-legendar-in-social-media

click pentru mărire

Poate că nu-s un călător legendar, deşi m-am înscris în campania „Călători legendari din social media” (informaţii legate despre această campanie găsiţi în imaginea alăturată – în această campanie te poţi înscrie şi tu, iar premiul original pus la bătaie de cei de la Heineken cred că e în măsură să atragă cât mai mulţi doritori), poate nu-s decât un călător simplu, banal, îndrăgostit de aceste meleaguri, care vrea să aducă în faţa voastră în viitor câteva imagini şi câteva rânduri din peregrinările sale. Poate că, deşi sunt un lup singuratic prin definiţie, mi-ar plăcea să fac echipă cu chinezu, pe care nu mă voi apuca să îl periez, că nu îmi stă în obicei. Poate nu îmi va ieşi nici una dintre acestea, cum nu mi-a ieşit nici călătoria pe care mi-o propusesem pentru săptămâna care a trecut, călătorie ce însemna parcurgerea distanţei de aproximativ 100 de kilometri dintre Huedin şi Cluj Napoca pe jos (prin Beliş, Mărişel), cu rucsacul şi cortul în spinare şi care s-a înecat după vreo 3 zile ploioase undeva la Beliş. Oricum, important nu este neapărat să câştigi, în primul rând e important să îţi iei inima în dinţi şi să participi. Iar la planurile pe care mi le făcusem pentru săptămâna trecută oricum nu am de gând să renunţ, iar peste o lună sau poate peste un an o voi lua de la capăt. Şi pentru că tot e un colţ cu muzică aici, voi încheia postarea cu Bob Dylan şi piesa sa Thunder On The Mountain, că tot am avut parte de fulgere şi trăznete la greu săptămâna trecută.

sursa: youtube (user – BobDylanVEVO)