seara ultimului „Bună seara, prieteni!”

A fost odată Iris…pentru mine cel puţin, a fost Iris, pentru că, indiferent care le va fi, începând de azi, solistul sau drumul ce-l vor urma, nu va mai fi acelaşi lucru. După 32 de ani în care au cântat împreună, Iris şi Cristi Minculescu îmi păreau una, nu puteam să mă gândesc la unul fără a mă gândi automat la celălalt. Şi totuşi, începând de aseară, de după ultimul lor concert împreună, concert încheiat pe la 11 seara, cele două nume s-au despărţit. Nu mă interesează care e povestea din spatele acestei despărţiri, nu mă interesează motivele ei reale, pentru că sunt convins că ceea ce s-a speculat în ultimele zile prin presă sunt nişte bazaconii. Ceea ce mă interesează şi mă doare este că, începând de ieri, de pe la ora 23, Iris nu mai este; pentru mine povestea lor s-a încheiat aseară, în momentul când au ieşit de pe scenă şi au plecat; ar fi fost frumos dacă ar fi ştiut să fie Iris Aeterna, însă, în loc de asta, s-au transformat, aşa cum spune şi Loredana (care a venit undeva în mijlocul lui no man’s land, singură din Baia Mare, pentru acest ultim concert Iris) într-un vis pierdut…

Sunt lucruri despre care, orice ai spune, nu poţi spune destul, pentru că nu vei putea transpune în cuvinte trăirile din acele momente, cuvintele te trădează, sunt parcă prea puţine. A fost ultimul concert; televiziunile şi ziarele spun că au fost vreo 3 mii de oameni la concert, eu zic că au fost undeva pe la 5 mii, pentru că incinta castelului Bannfy din Bonţida era plină ochi. A fost multă lume, au fost foarte mulţi tineri, dar au fost şi alţii mai puţin tineri, oameni pe care muzica celor de la Iris i-a însoţit zeci de ani; au fost şi copii de 3-4 ani aduşi de părinţii lor la concert, copii care probabil nu înţelegeau mai nimic din ce se întâmplă. Maşini din toate colţurile ţării, din Gorj, Sibiu, Neamţ, Bucureşti, Hunedoara, Maramureş, Timiş, chiar şi din Republica Moldova. A fost un concert ciudat, oarecum atipic, oarecum tensionat, concert din care au lipsit „Floare de Iris” şi „De vei pleca”; am avut o senzaţie stranie, era ca şi cum m-aş fi aflat la o înmormântare, doar că cel care urma să fie îngropat era cât se poate de viu. S-a cântat cum, cel puţin comparativ cu concertele Iris la care am mai fost eu, nu s-a mai cântat niciodată. S-a dansat, s-a aplaudat, s-a strigat „Nu pleca, Cristi!”, „Cristi, te iubim!”. Şi au mai fost multe, foarte multe lacrimi la acest ultim concert…

sursa: youtube (user – 2886Carolina)

sursa: youtube (user – iriseterna)

sursa: youtube (user – nicolaetanasescu)

Life In Pictures – Iris, ultimul bal

Pentru că azi e ultimul concert al trupei Iris în actuala componenţă, am să vă ofer câteva imagini din curtea castelului Banffy din Bonţida (unde s-a nimerit sa fiu acum vreo doua saptamani, şi unde voi fi şi în seara asta), unde va avea loc acest concert, iar în final o piesă frumoasă, dar cam tristă, destul de potrivită cu acest moment din viaţa trupei bucureştene.

sursa: youtube (user – nicoaletanasescu)

Pentru „Life In Pictures” vinovat este Costin, şi tot la el vă puteţi înscrie şi voi. E, pare-se că e linişte şi pace la Costin, dar postarea oricum va rămâne aici.

Trenul fără naş

După cum ziceau şi alţii, după cum ziceam şi eu luând-mă după ce ziceau alţii, din 3 septembrie Cristi Minculescu nu va mai fi membru al trupei Iris. Ce nu am zis ieri, pentru că nu aveam habar, e că ultimul concert al trupei în actuala componenţă va fi pe 2 septembrie, de la ora 21, la Bonţida, în cadrul „Barock – Zilele Castelului Banffy”. Pentru cei care nu ştiu, Bonţida e o comună din judeţul Cluj, aflată undeva cam la 40 de kilometri de Cluj, pe E 576. Cele două zile (1 şi 2 septembrie) vor include demonstraţii de hipism, iluzionism, activităţi meşteşugăreşti, tir cu arcuri tradiţionale, dansuri şi muzică populară, degustări de vin, teatru de păpuşi, concerte de muzică clasică şi rock, precum şi o proiecţie pe zidurile castelului. Altfel spus, de toate pentru toţi, însă „piesa de rezistenţă” o reprezintă, fără urmă de îndoială, concertul trupei Iris. Şi cum e ultima ocazie de a vedea Iris în actuala formulă, probabil va fi şi multă, foarte multă lume acolo; pentru că e ultimul tren, trenul celor fără naş…

sursa: youtube (user – tudor96)