Posts Tagged ‘blogosferă’

La Mulţi Ani, Spănăcimea Ta!

Posted: 01/08/2013 by Călin in d-ale mele
Etichete:, , ,

Spanacul, adică distribuitorul autorizat de fazani din blogosferă, face azi un număr de ani, nu foarte mulţi; după cum se poate vedea şi din poza de mai jos, e încă verde. Cu Spanac poţi să nu fii de acord de multe ori, poţi să discuţi în contradictoriu liniştit, că oricum nu îţi va da dreptate, te poţi certa cu el, dar până la urmă tot nu te poţi supăra pe el. În fond, cum să te superi pe o plantă? Are haz, e combativ, uneori mai bate şi câmpii, dar per ansamblu e o prezenţă binevenită prin blogosferă, reuşind de multe ori să mai aducă câte un zâmbet pe feţele noastre, iar asta nu e puţin lucru. Şi pentru că e ziua lui, eu îi zic aşa:

LMAS

Şi nu mă pot abţine să nu îi las şi un desen animat cu cel în stomacul căruia va sfârşi cândva şi el 🙂 .

sursa: youtube (user – James Flynn)

24 ianuarie 2Sunt multe, foarte multe grupuri, grupuleţe, biserici şi bisericuţe prin blogosferă şi fiecare din ele are obiceiurile lui, cerinţele lui, unele din acestea oarecum fireşti, altele mai puţin. Eu, lup mai singuratic de felul meu, nu prea simt nevoia să fiu asociat cu vreun astfel de grup, poate şi pentru că odată intrat într-un astfel de grup apar aşteptările: ba să treci pe la cei care alcătuiesc grupul, ba să comentezi pe la fiecare, ba se trage de tine din toate direcţiile că nu ai postat pe nu ştiu care temă. Şi atunci unde mai e plăcerea? Păi vă zic eu că nu mai e, ajungi să faci mecanic anumite lucruri, pe altele le faci din „obligaţie”, iar tot farmecul se duce pe apa sâmbetei.

Totuşi, există undeva prin blogosfera asta mare un loc unde mă simt bine; mă simt bine tocmai pentru că nu trebuie să semnez nici o condică, pentru că nu sare nimeni la gâtul meu dacă într-o anumită zi nu am postat ceva anume, ori dacă nu am trecut şi nu am comentat pe la toţi cei care alcătuiesc grupul respectiv. Cu unii din ei mă ştiu încă de pe la începuturile primului meu blog, pe alţii îi ştiu de foarte puţină vreme. Nu sunt decât o mână de oameni, oameni mari cu suflete de copii, care, săptămână de săptămână, iau o mână de cuvinte şi se joacă cu ele; să dăltuieşti în cuvinte nu e lucru uşor, cere migală, ia timp, trebuie să trudeşti, să transpiri până ce ele se aşează aşa cum ai vrea tu, trebuie să ştii să le îmblânzeşti. Iar ei ştiu asta foarte bine şi de multe ori ceea ce îmi e dat să citesc la ei sunt lucruri cu adevărat deosebite. Azi se împlinesc doi ani de la apariţia acestui loc de joacă pentru cuvinte, ai cărui membri la ora actuală sunt psi, tiberiu, dictatura justiţiei, scorpio, virusache, tuşa vero şi grişka, altcersenin, cita, almanahe, dagatha, miţa, abisurile, carmen, dor, vavaly, simona, incognito, anacondele, la fee blanche, dia na, max, roxana şi angela. Pe acolo, prin clubul lor, eu sunt doar un intrus, unul care de cele mai multe ori citeşte, se bucură de ceea ce găseşte, fără însă a lăsa urme ale trecerii sale; dar chiar şi aşa, fiind doar intrus, le spun tuturor „La Mulţi Ani!”, le doresc să aibă şi pe mai departe inspiraţie cu carul, le ofer câte o felie de tort şi le dăruiesc (ce altceva aş putea eu dărui?) muzica de mai jos, cu speranţa că fiecare va găsi măcar o piesă care să îi fie pe plac.

sursa: youtube (user – RoadrunnerRecords)

sursa: youtube (user – ongakukozo2)

sursa: youtube (user – pascalocool)

sursa: youtube (user – AndreRieuTV)

sursa: youtube (user – dilemmak1)

sursa: youtube (user – queenofficial)

De multă vreme m-am gândit să scriu câteva rânduri pe tema asta, dar m-am tot abţinut; de ce m-am abţinut chiar nu ştiu, pentru că eu obişnuiesc să zic ceea ce gândesc, uneori chiar la modul cel mai prăpăstios cu putinţă, iar cu statutul de public enemy no. 1 sunt familiarizat şi oricum nu ţin să fiu tare iubit de toţi cei care bântuie prin blogosferă. Aşadar, am văzut acum ceva vreme, nu foarte multă, un îndemn la „luptă” al unui confrate de prin blogosferă, îndemn care, în rezumat, s-ar traduce cam aşa:

Haideţi, fraţilor, să mergem,
Mii de like-uri să culegem,
Să dăm şi să oferim,
Hiper-altruişti să fim.

Trebuie să spun din start că nu am absolut nimic cu autorul îndemnului, pe care chiar îl apreciez şi pe care îl şi citesc din când în când, pentru că merită citit. Am însă ceva cu îndemnul ăsta lansat într-un grup pe facebook, îndemn care nu face decât să încurajeze un comportament nociv, şi aşa destul de răspândit prin blogosferă şi pe facebook, acela da a da like-uri cu nemiluita, aşteptând să primeşti înapoi aceeaşi cantitate de like-uri. Comportament care nu are absolut nimic în comun cu altruismul sau cu dezinteresul. O postare slabă va rămâne tot slabă şi dacă primeşte o căruţă de like-uri, iar una bună tot bună va rămâne, chiar dacă va avea mai puţine like-uri decât una proastă. Calitatea unei postări nu e dat de numărul de like-uri adunate de-a valma într-un grup pe facebook, calitatea unei postări e dată de conţinutul ei, de ceea ce transmite altora, de numărul de cititori efectivi (nu imaginari). Pe de altă parte, „to like” ştiu că înseamnă „a plăcea”. În îndemnul respectiv se zicea ceva de genul: „haideţi să citim în această zi cât mai multe din postările din grup, să dăm like acestor postări; să dăm like şi share postărilor din grup chiar dacă nu le citim, să dăm dovadă de altruism.”. No bun, dar cum mama hingherilor să zici că îţi place ceva ce nu ai citit sau nu ai văzut? Ştiu, se poartă, dar mi se pare, cum ziceam şi mai devreme, un îndemn nociv. Ceva de genul „haideţi, fraţilor, să încurajăm nimicul, să îl promovăm, să zicem că ne place orice, oricât de prost sau de mediocru ar fi.”.

Prin urmare, cred că se înţelege din cele de mai sus că sunt categoric împotriva like-urilor date într-o veselie, doar aşa, ca să fie într-un număr cât mai mare. Nu mi se par decât o încurajare a nimicului, a mediocrităţii, a celor care nu au de spus nimic. Pe lângă asta, nici nu trebuie să îmi spună nimeni ce şi cum să fac cu like-urile mele, pentru că încă mai obişnuiesc să gândesc şi de unul singur şi sunt destul de mare ca să ştiu ce îmi place şi ce nu. Şi acum o întrebare pentru voi, cei care treceţi pe aici: voi cum procedaţi, daţi like-uri la sfânta nimereală, la tot ce vă pică sub deget (sau sub mouse), ori daţi „like” doar la ceea ce vă place cu adevărat?

sursa: youtube (user – )