Posts Tagged ‘blogger’

De multă vreme m-am gândit să scriu câteva rânduri pe tema asta, dar m-am tot abţinut; de ce m-am abţinut chiar nu ştiu, pentru că eu obişnuiesc să zic ceea ce gândesc, uneori chiar la modul cel mai prăpăstios cu putinţă, iar cu statutul de public enemy no. 1 sunt familiarizat şi oricum nu ţin să fiu tare iubit de toţi cei care bântuie prin blogosferă. Aşadar, am văzut acum ceva vreme, nu foarte multă, un îndemn la „luptă” al unui confrate de prin blogosferă, îndemn care, în rezumat, s-ar traduce cam aşa:

Haideţi, fraţilor, să mergem,
Mii de like-uri să culegem,
Să dăm şi să oferim,
Hiper-altruişti să fim.

Trebuie să spun din start că nu am absolut nimic cu autorul îndemnului, pe care chiar îl apreciez şi pe care îl şi citesc din când în când, pentru că merită citit. Am însă ceva cu îndemnul ăsta lansat într-un grup pe facebook, îndemn care nu face decât să încurajeze un comportament nociv, şi aşa destul de răspândit prin blogosferă şi pe facebook, acela da a da like-uri cu nemiluita, aşteptând să primeşti înapoi aceeaşi cantitate de like-uri. Comportament care nu are absolut nimic în comun cu altruismul sau cu dezinteresul. O postare slabă va rămâne tot slabă şi dacă primeşte o căruţă de like-uri, iar una bună tot bună va rămâne, chiar dacă va avea mai puţine like-uri decât una proastă. Calitatea unei postări nu e dat de numărul de like-uri adunate de-a valma într-un grup pe facebook, calitatea unei postări e dată de conţinutul ei, de ceea ce transmite altora, de numărul de cititori efectivi (nu imaginari). Pe de altă parte, „to like” ştiu că înseamnă „a plăcea”. În îndemnul respectiv se zicea ceva de genul: „haideţi să citim în această zi cât mai multe din postările din grup, să dăm like acestor postări; să dăm like şi share postărilor din grup chiar dacă nu le citim, să dăm dovadă de altruism.”. No bun, dar cum mama hingherilor să zici că îţi place ceva ce nu ai citit sau nu ai văzut? Ştiu, se poartă, dar mi se pare, cum ziceam şi mai devreme, un îndemn nociv. Ceva de genul „haideţi, fraţilor, să încurajăm nimicul, să îl promovăm, să zicem că ne place orice, oricât de prost sau de mediocru ar fi.”.

Prin urmare, cred că se înţelege din cele de mai sus că sunt categoric împotriva like-urilor date într-o veselie, doar aşa, ca să fie într-un număr cât mai mare. Nu mi se par decât o încurajare a nimicului, a mediocrităţii, a celor care nu au de spus nimic. Pe lângă asta, nici nu trebuie să îmi spună nimeni ce şi cum să fac cu like-urile mele, pentru că încă mai obişnuiesc să gândesc şi de unul singur şi sunt destul de mare ca să ştiu ce îmi place şi ce nu. Şi acum o întrebare pentru voi, cei care treceţi pe aici: voi cum procedaţi, daţi like-uri la sfânta nimereală, la tot ce vă pică sub deget (sau sub mouse), ori daţi „like” doar la ceea ce vă place cu adevărat?

sursa: youtube (user – )

ieri am povestit în mare ceea ce ar fi fost de povestit despre albumul „The Dark Side of the Moon” al britanicilor de la Pink Floyd, aşa că azi, înaintea pieselor de pe cea de-a doua faţă a albumului am să povestesc puţin despre marile războaie ale micului blogger.

de o vreme încoace micul blogger suferă profund. suferă pentru că un neica-nimeni de prin blogosferă şi-a permis să îl fugărească din blogroll tocmai pe el, cel hărăzit de natură cu o căruţă de talent şi plin de principii cam ca broasca de pene. orgoliul lui nemăsurat suferă cumplit din cauza asta, iar el spumegă şi pune la cale planuri de răzbunare împotriva mişelului care şi-a permis să îi aducă acest afront. o vreme stă cuminte, la cutie, aşteptînd clipa prielnică, aşteptînd un pas greşit din partea nesimţitului ăluia care a avut tupeul ordinar să îl ofenseze tocmai pe el. apoi, într-o bună zi, vede un comentariu al respectivului pe un blog; aparent, este un comentariu neutru, însă pentru el acel comentariu reprezintă un bun prilej de a se descărca şi de a-l demasca pe impostor, de a arăta lumii întregi adevărata lui faţă. comentariul nici nu îl interesează de fapt, decupează de acolo un singur termen, unul care consideră el că e suficient pentru a-l incrimina pe şarlatan şi se aruncă cu toată energia la gîtul intrusului. pe măsură ce comentează se mai şi ambalează, face spume la gură, urlă cu un patos demn de o cauză mai bună, totul, vezi Doamne, în numele unor principii sănătoase, care principii pe el îl dau afară din casă. după ce şi-a terminat „opera” aşteaptă nerăbdător reacţii din partea altora, care să înfiereze la rîndul lor spusele inadmisibile ale mişelului. ciudat, nimeni nu zice nimic, nimeni nu sare de partea lui, ba se mai găseşte cineva care să îi spună să o lase mai moale; nici măcar nesimţitul ăla nu sare în sus, nu are o reacţie deloc dură, mulţumindu-se să-i spună că i-a interpretat greşit spusele. văzînd astea, micul blogger se retrage în obscuritatea vizuinii lui să îşi lingă rănile în tăcere. dar puteţi fi siguri că într-o zi, poate mîine sau poate peste o lună, va ieşi din nou la atac, pentru că este împotriva principiilor lui sănătoase să lase nepedepsit un astfel de act mişelesc.

gata cu micul blogger, am pierdut şi aşa prea multă vreme cu el şi nu cred că merită, să vedem acum care sînt piesele ce ne-au mai rămas de ascultat pentru azi. în ordinea în care le regăsiţi mai jos, ele sînt „Money”, „Us and Them”, „Any Colour You Like”, „Brain Damage” şi „Eclipse” (ultimele două „la pachet”, în ultimul videoclip). mai spre seară vă aştept la o nouă întîlnire cu muzica ceva mai supărată şi cu un nou album hard rock la cea de-a treia ediţia a rubricii care se cheamă „hard rock café„. o duminică faină tuturor!

sursa: youtube (user – TheGreatRocknRollPRT)

sursa: youtube (user – picardposer)

sursa: youtube (user – pinkclimax)

sursa: youtube (user – Pinkchyo)

ţucu-vă!

poate nu ar fi rău să treceţi şi pe la shogunu’, meşterul manole, diverse, vultureştihandmadeincovasna, peter, pishky, marius bota, geanina, cristi, grupul „porcilor abjecţi”

nu sînt o oaie, nu îmi place spiritul de turmă, nu ştiu cum e să nu îţi pui întrebări şi să mergi într-o anumită direcţie doar pentru că şi alţii fac acelaşi lucru. puţini sînt cei care ajung la sufletul meu, şi mai puţini cei care reuşesc să rămînă acolo; la fel, puţine sînt blogurile despre care pot spune că îmi plac, iar numărul lor parcă e în scădere. probabil vă întrebaţi ce legătură are introducerea asta în care am vorbit despre spirit de turmă, despre suflet, cu blogosfera. eu zic că are, dar vom vedea cînd vom ajunge la final.

blogosfera, ca orice comunitate, are anumite reguli după care se ghidează; unele or fi bune, nu pot contesta asta, altele or fi mai puţin bune. nu mă voi apuca eu să judec care din aceste reguli sînt bune şi merită respectate şi care, dimpotrivă, nu prea au nimic bun în ele. în cele de mai jos am să vorbesc mai degrabă despre modificările în comportamentul meu faţă de bloguri, blogroll, bloggeri, lepşe şi alte cele cu care ne întîlnim prin blogosferă.

1. blogroll – poate aţi observat deja, ori poate nu, dar blogroll-ul meu a început să se subţieze şi va continua şi în perioada următoare, pentru că vreau să las acolo numai blogurile pe care le vizitez în mod frecvent, blogurile unde mă simt bine. nu am nimic cu ceilalţi, însă anumite bloguri abordează teme care mie fie nu îmi sînt foarte la îndemînă, fie pur şi simplu nu îmi plac; nu e vina autorilor că temele alese de ei nu-s pe gustul meu, totul se reduce strict la gusturi aici;

2. reciprocităţi – reciprocităţile artificiale, reciprocităţile impuse nu au fost niciodată pe gustul meu. că se poartă e treaba lor, asta nu înseamnă că le veţi întîlni şi la mine. dacă cineva mă adaugă în blogroll e problema lui, o face poate pentru că îi place muzica de aici; asta nu înseamnă însă că automat îi voi introduce şi eu blogul în blogroll, pentru că dacă nu îmi va plăcea nu o voi face nici într-o sută de ani. nu e vorba de rank-uri, de topuri sau alte de-astea, e vorba de „a plăcea” sau „a nu plăcea”. dacă cineva lasă un mesaj pe un blog, aşteaptă la rîndul său o vizită şi un mesaj; de la mine iar nu veţi avea parte de aşa ceva; chiar dacă vizita nu e exclus să o fac (dacă timpul îmi permite), mesaj voi lăsa doar în măsura în care articolul îmi va plăcea şi voi avea ceva de spus. nu îmi stă în obicei să bat cîmpii cu graţie, să las mesaje de genul „vai, ce mişto”, „hi, hi, hi”, „ha, ha, ha”, doar de dragul de a lăsa o urmă a trecerii mele pe acolo. nici la „like„-uri, indiferent unde ar fi ele, nu voi răspunde cu aceeaşi monedă decît dacă îmi va plăcea postarea respectivei sau respectivului. ping-urile vor fi singurele la care voi răspunde cu aceeaşi monedă, pentru că mi se pare firesc să procedez în acest mod; pe utilizatorii altor platforme am să îi rog să mă anunţe cînd dau un ping către blogul meu, pentru că de regulă nu apar la mine.

3. lepşe – nu mi-au plăcut niciodată temele impuse, indiferent că e vorba de un text pe o anumită temă sau de postarea uneia sau mai multe imagini. să scriu pe o temă impusă e ca şi cum aş încerca să scriu cu mîna stîngă, iar din cauza asta nici nu prea are ce să iasă mai de Doamne-ajută. mai nou am văzut că se poartă lepşe de genul „desktop de blogger” (împotriva căreia chiar nu am nimic de obiectat), care a fost urmată de „telefon de blogger”, care mi se pare o aberaţie mai mare decît cel care a creat-o; aştept cu nerăbdare lepşe care să se cheme „lanţ de blogger”, „cuptor cu microunde de blogger” sau, de ce nu, „chiloţi de blogger”. nu am nimic împotriva „miercurii fără cuvinte” sau postărilor de la „life in pictures”, dar înafara creşterii artificiale a numărului vizitatorilor nu văd ce finalitate au. dacă vreau să văd nişte imagini deosebite sînt suficiente bloguri ale unor fotografi talentaţi, e plin internetul de poze cu adevărat deosebite. nu mă pot entuziasma cînd văd o poză ce reprezintă un lighean pe jumătate plin cu apă, după cum nu pot pica în extaz de 30 de ori consecutiv, văzînd poze care conţin cam la nesfîrşit aceleaşi patrupede. prin urmare, am decis să nu mai particip la nici un fel de leapşă decît în cazuri extreme, cînd acea leapşă chiar îmi place şi îmi spune ceva.

poate rîndurile de mai sus au reuşit să deranjeze pe multă lume, deşi nu asta era menirea lor; cei care au înţeles ce şi de ce am scris cele de mai sus şi care vin pe la mine pentru că le place ceea ce postez, sînt convins că vor veni în continuare. cei care se vor simţi jigniţi (deşi nu am vrut să jignesc pe nimeni şi cred că nici nu am făcut-o), probabil nu vor mai veni, dar pînă la urmă nu ştiu dacă asta e vreo mare pierdere, pentru că oricum nu dau doi bani pe statistici, liste şi poziţii în te miri ce topuri.

sursa: youtube (user – RoadRunnerUK)