Inventarul norilor

Posted: 17/07/2013 by Călin in d-ale mele
Etichete:, , , , , , , ,
map 03.1

Porţiunea marcată cu culoare mai închisă este cea pe care am apucat să o străbat

Cei care treceţi pe aici sau mai aruncaţi câte o privire în paporniţă ştiţi că am lipsit câteva zile în cursul săptămânii trecute. Şi am lipsit pentru că intenţionam să fac traseul Huedin – Beliş – Fântânele – Mărişel – lacul Tarniţa – Someşul Rece – Cluj Napoca pe jos, de capul meu, cu rucsacul în spate şi cu cortul pe post de adăpost pe timp de noapte. Poate pentru altcineva această călătorie, încheiată mult mai devreme decât am prevăzut, ar intra în categoria eşecuri. Începută sub auspicii promiţătoare, într-o dimineaţă însorită de marţi, s-a încheiat trei zile mai târziu, sub un cer împovărat de nori grei, aducători de ploaie, nori ce m-au însoţit în toate cele trei zile. Mai în glumă, mai în serios, am zis că am fost plecat acolo pentru a face inventarul norilor şi al ploilor. Chiar şi aşa, în pofida norilor, a tunetelor şi a ploilor care m-au însoţit mereu, această scurtă călătorie a avut şi părţile ei bune şi frumoase. A avut în primul rând locurile, pe care, între răsăritul soarelui şi prima din multele ploi ale unei zile, am reuşit să le văd într-o oarecare măsură; locuri de o frumuseţe ireală parcă, peisaje care te lasă fără cuvinte şi îţi pic 141taie respiraţia. Pe lângă asta au mai fost şi oamenii. Oameni obişnuiţi, fără prea multă şcoală, cu palmele mâinilor pline de bătături de la munca de zi cu zi. Oameni care te salută pe drum, chiar dacă nu te cunosc, oameni care se oferă să te ducă în locuri cu privelişte deosebită sau care, pe o ploaie cu spume, opresc maşina lângă tine şi îţi spun pe un ton imperativ „Urcă!”. O lume aparte, desprinsă parcă dintr-o altă lume; o lume în care natura se manifestă mai brutal parcă, dar ale cărei frumuseţi compensează din plin această duritate; o lume cu oameni ale căror chipuri sunt cioplite parcă în piatră, oameni care zâmbesc rar şi vorbesc puţin, dar cărora li se pare la fel de firesc ca mersul pe jos să îl ajute pe cel care are nevoie de o mână de ajutor.

pic 494„Un eşec” ar spune poate mulţi. Pentru mine această scurtă incursiune în inima Apusenilor a fost însă cu totul altceva. Este foarte adevărat, mi-aş fi dorit să ajung la „linia de sosire” pe care mi-am trasat-o, dar dacă de această dată nu a fost să fie, va fi data viitoare; şi dacă nu va fi nici data viitoare, atunci va fi la următoarea încercare. Chiar dacă vremea nu a fost de partea mea, mi-am primit răsplata înzecit în acele doar trei zile din alte părţi. Iar într-o dimineaţă de vineri, când plecam dintr-un Beliş desprins parcă din filmele lui Hitchcock, mi-am promis că peste o vreme, nu foarte multă, voi reveni în acele locuri. Iar atunci când voi reveni, voi sta ceva mai mult, iar dacă vremea nu îmi va fi din nou potrivnică voi şi umbla mai mult şi voi duce până la capăt drumul care în acest iulie mi s-a împotmolit între nori.

Acum ar fi vremea să spun câteva vorbe şi despre campania organizată de Heineken, campanie intitulată „Călători legendari din social media”, o campanie unică prin premiul pus la bătaie, premiu care dă un farmec deosebit acesteia. Premiul constă într-o călătorie legendară şi un SPACE TRAINING. Ştiu, sună foarte tentant, şi vă invit pe cei ce vă ştiţi dornici de aventură să vă înscrieţi. Detalii complete despre campanie găsiţi la Răzvan. Şi dacă tot am pomenit de Heineken, v-o prezint şi pe blonda transpirată ce mi-a ţinut companie în prima seară, după a doua ploaie zdravănă a zilei 🙂 .

pic 032

Iar acum vine partea mai delicată pentru mine, cea în care am să vă rog pe cei care credeţi că postarea de faţă merită un like şi un share să procedaţi în consecinţă. Nu de alta, dar ea este înscrisă într-un concurs, iar acolo aceste detalii contează.

Comentarii
  1. alma nahe spune:

    Călin, nu norii ne aţin calea, ori plânsul lor, ci acea linie de urmat, prestabilită, cu popasurile ei obligatorii…aşa a fost acum! Va continua cândva…
    Succes în concurs!

    • Călin spune:

      linia era ea prestabilită, dar popasurile nu erau toate obligatorii, peste unul am şi sărit de fapt. iniţial îmi propusesem să mă mulţumesc în prima zi cam cu jumătatea distanţei dintre Huedin şi Beliş, să mă opresc la Călăţele, dar când am văzut că se poate mai mult, nu m-am oprit decât la Beliş. iar de oprit, totuşi norii, ploile torenţiale şi grindina m-au oprit. nu uita că eram cu cortul, iar dacă la Beliş am găsit un camping micuţ, mai încolo nu mai aveam aşa ceva la îndemână.
      săru’ mâna!

  2. Ana-Maria spune:

    Esec? No way! Vreau si io ce ai facut tu…numa’ ca la mine e mult mai greu.De as putea nu m-ar opri nici o ploaie si nici un nor…tare imi place cum ai excursionat! Poate ca sub o vreme mult mai buna si cu mai mult soare , vei repeta traseul!

    • Călin spune:

      din punctul meu de vedere nu-i nicidecum un eşec. da, mi-aş fi dorit să fie vremea măcar ceva mai bună şi să pot face drumul, dar când plouă şi de 6-7 ori pe zi aşa ceva nu se poate. iar într-o bună zi tot am s-o iau de la capăt. şi de nu îmi va ieşi nici atunci, am să mă încăpăţânez şi mai tare şi tot nu mă voi lăsa până nu îl voi parcurge de la cap la coadă 🙂

  3. psi spune:

    ştii bine că te susţin! aşa cum eu ştiu că drumul tău nu se va opri la un inventar al norilor… el va fi trasat, va fi împlinit până la capăt, când va fi să fie. 🙂

  4. romanianstampnews spune:

    Vreau să-ţi spun că te invidiez. Mi-ar plăcea să pot face şi eu ce ai făcut tu, condiţia fizică nu-mi mai permite o drumeţie „la picior”.
    Asta însă nu mă împiedică să-ţi urez succes! 😉

    • Călin spune:

      eu nu am reuşit să duc la capăt ceea ce îmi propusesem să fac, m-am „împotmolit” în nişte nori, însă oricum o voi lua de la capăt 🙂 . iar pentru cei cărora condiţia fizică nu le permite, sunt locuri frumoase unde se poate ajunge şi cu maşina 😉 .
      mulţaumesc pentru urare!

  5. […] m-am limitat la poze şi doar rareori am pus unul lângă altul câteva cuvinte, iar dincolo, în colţ, m-am limitat la muzică. Ultimele semne arată însă că acest post s-a cam încheiat, că s-a […]

  6. Adriana spune:

    Sunt perfect de acord cu tine! Prefer să fac inventarul norilor decât să mă lipsesc de frumuseţi şi amintiri memorabile. Va fi blasfemie ce spun: apropo de subiectul cu frumuseţile ţării noastre, dar când am văzut Parisul m-a plouat non stop. Crezi că mi-a păsat? Nu. Deloc. Soţului meu i se decolorase o cămaşă fistichie, de căpătase culoare de sirenă: albastru. Mi-a plăcut teribil descrierea ta a oamenilor binevoitori. Acel ” Urcă” mi-a răscolit alte si alte amintiri. Mulţumesc.

    • Călin spune:

      în Paris nici eu nu am avut parte de vreme tocmai bună, dar am prins totuşi şi zile frumoase între cele mai bine de 30 cât am stat acolo. în schimb am prins în Praga câteva zile superbe, care s-au potrivit de minune cu oraşul ăla.
      cât despre acel „urcă!” foarte imperativ, a fost cât se poate de real, mi l-a zis un nene la vreo 50-60 de ani pe o ploaie de ziceai că ar fi vremea să îl cauţi pe tata Noe 🙂

  7. gouttedereve spune:

    Merită.Felicitări pentru tentativă, aşteptăm sezonul 2

Dacă ai ceva de zis, aici e locul. Bălăriile nu se acceptă!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.