Cupa
De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti
Nu cu săptămânile, cu anii.
Ca o cupă suptă în pierzanii
Dintr-o dată simţi că te goleşti.
Părul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineaţa este altul.
Ai făcut pe negândinte saltul,
Singur nu-nţelegi ce s-a-ntâmplat.
Totul a fost brusc, neprevăzut,
Cupa s-a ciocnit şi-acum e spartă.
Şi prin trupul tău, ca printr-o poartă,
Peste noapte doi s-au petrecut.
Doi drumeţi setoşi care-ar mai bea
Cupa ce stă-n ţăndări la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.
N-are nici un rost să-ţi mai sporeşti
Casa, acareturile, banii.
Nu cu săptămânile, cu anii,
De pe-o zi pe alta-mbătrâneşti.
Radu Stanca
sursa: youtube (user – ecstasy1692)
Vă invit să treceţi şi pe la luna pătrată, teo negură, qedeu, meşterul manole, max peter, vultureşti, geanina sau marius bota
Colţu' cu muzică 
dureros…
din păcate cam aşa-s picăturile de suflet din ultima vreme…pentru că sufletul nu se mai regăseşte…
[…] Teo, Colțul cu muzică, Colțul cu muzică, […]
Îmi plac picăturile tale de suflet 🙂 . Pot să le adun într-un râuleț ???:)
deocamdată e doar un izvor, sunt doar vreo 64 de picături 😉 . dar poţi încerca
Un izvor cu apă cristalină :)! Am răbdare… și voi strânge cu drag cât mai multe picături 😉
Vorbeam c-un copil si-mi povestea despre o prietena care este foarte bogata. I-am spus ca si ea, copila mea de suflet, este bogata sufleteste si conteaza mult mai mult. Asa si poezia…, ne aduce aminte ca pierdem din vedere lucruri mult prea importante.
Rătăcim între lucruri mărunte, ne consumăm pentru ele, iar pe cele cu adevărat importante nici nu mai apucăm să le vedem.
Picatura cu picatura, imbatranim Pic cu pic se umpla cupa. Iar a mai trecut o saptamana, si acusi e gata luna martie!! Sa imbatranim frumos si cu folos
da, şi să nu îmbătrânim înainte de vreme, să ne rămână sufletul tânăr…
Aseară tocmai mă gândeam la o altă trupă legendară românească: vechiul Sfinx, al lui Dan Andrei Aldea.
s-ar putea să fac un soi de ghiveci românesc în weekend, iar acolo s-ar putea să dai şi peste Dan…
Mdaaa, cupa fiecăruia stă să se spargă în orice clipă… Trebuie să avem grijă de ea.
da, ar cam trebui, numai că uneori mai dau alţii cu ea de pământ…
Hmmm,poezia ca poezia, dar Norocul inorogului este una din melodiile mele preferate. De fapt o ador. 🙂
cred că ştiam, de mai de multişor, de pe vremea când aveam o paporniţă cu vorbe. şi nu am uitat 😉