A fost odată un câmp înverzit şi au mai fost două suflete. Două suflete care păreau a cânta acelaşi cântec, care păreau a visa acelaşi vis, care erau unul lângă celălalt şi păreau a fi făcute unul pentru celălalt. Apoi, într-una din zile, unul din cele două suflete a început să construiască un zid. Celălalt se chinuia zadarnic să treacă peste el, să îşi facă auzite cuvintele, chiar şi cântecul pe care îl cântaseră suna de acum fals, poate din cauza zidului acordurile erau decalate, nu se sincronizau nicicum. Zidul înălţat de primul suflet se urca tot mai sus cu fiecare zi, era tot mai semeţ, de la o vreme nici măcar visele nu mai reuşeau să îl treacă. Ele, sufletele, cântau de acum cântece diferite, oricum nu se mai auzeau, sunetele nu mai reuşeau să treacă de zidul tot mai înalt. Al doilea suflet se tot încăpăţâna să încerce să se urce pe el, să încerce să îl treacă, s-a rănit de nenumărate ori în colţurile ascuţite şi tăioase ale cărămizilor, a sângerat, a plâns, a strigat, a urlat. Nimic din toate încercările lui nu a avut sorţi de izbândă. Acum, un zid uriaş le desparte; nu se mai aud vorbe, nu se mai aud acorduri de cântec, nu mai sunt vise, au pierit şi ele, lovindu-se la nesfârşit de zid. Câmpul verde nu mai e nici el, a rămas doar pământ sterp, uscat,  soarele nu îşi mai poate arunca razele dincolo de zid, acolo unde, în locul primăverii, s-a aşternut o toamnă târzie, cu vânturi reci, îngheţate, ce bat dinspre miazănoapte. Cum e de cealaltă parte a zidului nu se mai vede de multă vreme; poate acolo e soare, ori poate nu e…

sursa: youtube (user – Djoren)

Comentarii
  1. […] am văst titlul ăsta am zis ” ‘opaaa, iară Pink Floyd”. Mi-am pus căştile pe urechi… cînd […]

  2. Cine suntem noi sa criticam sau comentam zidul tau? Chiar si sfaturile devin aiurea cand nu cunosti nici partile implicate nici situatia… Eu nu cred ca pot da sfaturi, pot doar sa enumar careva teorii…
    Se zice ca daca vrei sa repari o situatie trebuie mai intai sa gasesti cauza… Asa o fi? In teorie suna usor, dar in viata reala e al naibii de greu…
    Online suntem fel si fel de oameni… Majoritatea suntem cei nu prea fericiti cu viata reala care evadam in muzica, poezie, fotografie… Si bine facem, mai refulam si noi, viata e dura…
    Cu cat timpul trece cu atat te vei obisnui mai mult cu situatia… Nu se vindeca astfel de rani, ele raman, dar invatam sa traim cu ele….
    Poate daca ea mai e aproape de tine, sa faci un gest nebun, sa o surprinzi, sa-ti urli iubirea intr-un mod nou, ar putea sa mai rupa cateva caramizi din zid… Uneori femeile se izoleaza cand nu aud ceea ce au nevoie sa auda… Sau cand se simt ca naiba…dar sunt prea mandre ca sa ceara ceva… sau cand au in cap ideea tampita ca daca nu aud ceea ce vor sa auda celalalt nu le iubeste…
    O noapte buna si o zi frumoasa maine!!!
    Ela

    • Călin spune:

      cu sfaturi oricum nu merge, nici măcar atunci când cunoşti toate datele problemei; nu există leacuri miraculoase sau reţete infailibile atunci când e vorba de sentimente sau de suflete. teorii pot fi, ele iar nu au cum să fie general valabile, sunt născocite probabil de indivizi lipsiţi de ocupaţie. sufletul nu e o marfă care să vină cu instrucţiuni de folosire sau cu certificat de garanţie…
      o zi frumoasă!

  3. eliza spune:

    Daca tot e colt cu muzica, scrierea ta ma duce cu gandul la Bonnie Tyler „When I close my eyes”, dar si la „If you were a women”. Fragmente- inclin spre prima. Pana la urma fiecare aluneca in sine, vorbeste din sine, incheie in sine ( i-si cere iertare lui insusi, pentru ca trebuie s-o faca, daca vrea cu adevarat sa inchida o rana, sa zicem), apoi renaste in si din sine. Privesti un zid? Dar daca nu ar mai fi nimic de privit? E bine sa poti privi un zid! Pentru ca atunci cand simti zidul, aproape ai castigat! Seara frumoasa, Calin!

  4. QED spune:

    Zidul tau e zidul tuturor. Cateodata ai noroc ca zidul sa crape pe ici, pe colo si atunci mai vezi cate o raza de dincolo. Alteori, nu. Dar ceea ce-i important…, e sa vezi soarele din partea ta, sa privesti catre cerul mereu albastru din tine si sa tanjesti mereu dupa o iarba verde. Deziluziile sunt si vor fi mereu, dar depinde de noi daca putem trece cu capul sus peste ele. Omeneste, trebuie sa suferi pentru ca zidul nu este dorit de tine, dar, cerebral, trebuie sa realizezi ca nu te merita niciodata cineva care isi construieste zid doar ca sa nu te mai intalneasca. Plus ca fiecare dintre noi meritam ce-i mai bun: o lume frumoasa, fara ingradiri. Ma regasesc, intr-o oarecare masura aici, la tine.

    • Călin spune:

      nu am fost niciodată un cerebral şi nici nu cred că voi învăţa asta vreodată, nu e în ADN-ul meu…partea proastă e că pe partea mea nu ajunge soarele, nu vrea să se mai arate.

      • QED spune:

        Nu-s nici eu cerebrala, dar nu pot suporta esecurile, drept pentru care mi-am faurit un soare care straluceste chiar si cand astrul zilei, cel adevarat, este in concediu. Mai trec nori, mai cad, dar ma ridic si tin capul sus sa nu-l pierd din vedere. Vei zambi amar, dar si condescendent, candva, in viitorul nu tocmai indepartat.

        • Călin spune:

          Nu ştiu cui îi plac eşecurile, dar nici mie nu îmi plac; soare de împrumut nu ştiu să îmi fac, nu îmi plac înlocuitorii, îl prefer pe cel real. Iar condescendent, nu ştiu de ce, dar am impresia că nu voi putea zâmbi…

  5. shogunu' spune:

    Auzi Căline? Şi io m-am pălit de-un zid asemenea. Numa’ că io aveam auzul fin, lucrînd în romtelecom, şi mai auzeam şoapte de „dincolo”. Am continuat. Ne-am tras şi acte… După 7 luni le-am rupt. Io mi-am schimbat şi domiciliul pentru alea 7 luni irosite. M-am întors la Sibiu după alţi aproape doi ani. Cea de dincolo de zid era tot o clujeancă… Nu mai stiu nimic espre ea de cînd s-a pronunţat divorţul. Nu m-o mai interesat. Mi-am şters-o din minte. Îi drept c-or trecut 9 ani pînă „m-am legat la cap” cu shoguna. Între timp am „haiducit-o” la greu! Şi iaca că-s aproape 6 ani de cînd formăm shogunia. Nu dispera, prietene! Nici mie nu mi-o fost uşor (o luasem pe ulei…) da’ mi-o trecut. Acuma-i bine! Un singur sfat îţi dau, de fapt două. Răbdare! si nu fă ca mine, adică să nu crezi că „uleiu’ ” ajută…
    Banzai!

  6. geanina spune:

    cand te doare sufletul din dragoste, te scapa de durere tocmai cel/cea care ti-a produs-o :). zi faina…

Dacă ai ceva de zis, aici e locul. Bălăriile nu se acceptă!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.