sînt poduri care se frîng într-o fracţiune de secundă. poduri de lemn sau de beton, sub povara unei greutăţi prea mari sau izbite de o viitură, se rup, se prăbuşesc în albia apei, lăsînd în urma lor un gol, o cale de comunicaţie întreruptă. venim apoi noi, oamenii, şi începem să reconstruim vechiul pod ori să construim un altul nou în locul celui vechi, iar odată podul construit, lucrurile reintră în normal.
există însă şi un alt fel de poduri, de punţi, cele care apar între noi, oamenii; asemeni podurilor peste ape, unele sînt mai fragile, altele sînt mai rezistente, mai bine clădite. ori poate numai dau impresia că ar fi mai rezistente şi mai bine clădite, pentru că uneori, oricît de trainice ar părea, e suficient să se interpună o oarecare distanţă între doi oameni pentru ca din ele să se aleagă praful. alteori e destul o singură secundă şi o singură vorbă ca ele să se rupă în bucăţi, să se sfarme şi să nu mai lase nimic în urmă, nici măcar un loc pe care să fie începută construcţia unuia nou. în urma lor, chiar dacă poate nu ne dăm seama în acel moment, rămîne un loc gol, un spaţiu pustiu, cu care vom trăi pentru totdeauna, chiar dacă vom încerca să uităm de el, iar în anumite momente chiar vom reuşi. ca să nu simţim povara acestui loc gol poate că nu ar strica să fim mai cu băgare de seamă atunci cînd deschidem gura, să ne cîntărim mai bine cuvintele rostite sau aşternute pe hîrtie ori prin spaţii virtuale. ştiu, există un slogan foarte la modă care spune că nimeni nu e de neînlocuit, dar dacă el poate fi aplicat într-o fabrică, într-o firmă, într-un parlament să zicem, în sufletele noastre nu poate fi înlocuit, pentru că fiecare om este unic în felul lui.
sursa: youtube (user – SeetherVEVO)
ţucu-vă!
vă recomand să treceţi şi pe la meşterul manole, rokssana, mirela, luna pătrată, androxa, kadia, gabryelle, anastasia, teo negură, vizualw, peter, melly, popa ţeapă, grupul porcilor abjecţi
Colţu' cu muzică 
[…] carmen , hijodealgo, cublandete, g1b2i3, coltulcumuzica, […]
referitor la pod, imi place expresia aia englezeasca: „it’s all water under the bridge”…the bridge fiind aici relatia dintre doi oameni, iar apa divergentele care trebuie lasate sa treaca mai departe
da, important e să ştim să le lăsăm să treacă mai departe şi să ne dorim asta.
Mie imi place sa mentin un pod cu fiecare persoana, pe cat posibil…dar cu unii, este imposbil!
asta cam aşa e, nu poţi menţine un pod, o punte, o legătură dacă alţii nu vor; şi sînt destui care nu vor sau nu ştiu cum se face asta.
Da, în sufletul nostru nimeni nu poate fi înlocuit și oricât vor încercat să reconstruim niciodată nu va mai fi la fel.
un pod peste un rîu se poate reconstrui, poate fi chiar mai bun decît cel dinaintea lui; o punte între două suflete, o dată ce a fost ruptă, indiferent cîte eforturi ai face să o refaci, nu va mai avea cum să ajungă ceea ce fusese înainte.
[…] tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Faradresa, Fewstuff, G1B2I3, Gabriela Elena, Hidalgo, Luna Patrata, Mesterul Manole. […]
fragilitatea legăturilor omului şi fragilitatea sufletului…
te-am citit de câteva ori. mă întreb: oare oamenii ce trăiau într-o strictă apartenenţă de clan, de castă, de gintă, aveau astfel de fragilităţi? se rupeau şi atunci legăturile, podurile la fel de uşor sau suntem numai noi de vină, noi cu goana noastră după… după ce?
ştiu, vei spune că pe atunci distanţele se numărau în „trezi zile cu diligenţa”. dar oamenii nu erau atunci mai puţin ştiutori însă mult mai intuitivi, mai profunzi în simţire şi implicit mai legaţi?
nu ştiu. chiar nu ştiu.
chiar nu am idee; mi se pare că pe măsură ce evoluăm devenim tot mai superficiali, dar poate că o fi numai o părere, nu ştiu…
şi totuşi, se spune că tindem spre autodezvoltare şi spre cunoaştere… cunoaşterea duce la superficialitate? iată dilema… 🙂 ne vom distruge tocmai prin această căutare a mai mult şi mai mult?
cunoaşterea e una, drumul pe care a apucat-o umanitatea nu-i tocmai acelaşi lucru, aşa că nu, nu aş zice că tocmai cunoaşterea ar duce la superficialitate; sînt altele, multe la număr, imposibil de dezbătut într-un comentariu 🙂
de data asta ti-a iesit perfect …cred ca trebuie sa spui mai des ce te framanta, ce-ti trece prin minte…
de data asta eram mult mai relaxat, cred că nu e deloc bine să scriu cînd mă enervează ceva sau cineva 😉
frumos ai scris, si intr-adevar fiecare om din viata noastra e unic si ramane unic.
iar podurile le-ai descris foarte bine, daca ele raman sau nu depinde de noi.
depinde de noi, dar nu numai de noi, e necesar ca şi celălalt sau ceilalţi să vrea asta.
Podul e visul pietrei de-a imbratisa reflexia cerului cu bratele captive-n pamant… Frumoasa metafora, Caline, mi-a placut foarte mult ce-ai scris, sa stii 🙂
ce să fac, mă mai păleşte şi pe mine din cînd în cînd dorul să scriu şi altceva decît topuri şi matinale 😉 . poate că ar fi bine să mă pălească mai des 🙂
Vine o clipă în viaţă în care socotind, vezi că mai multe poduri s-au dărîmat decît s-au construit.
O amîni cît poţi dar, acea clipă vine, negreşit…
da, pare-se că e tare uşor să dărîmăm, însă cînd e vorba de construit, nu prea avem priceperea necesară. iar cînd priveşti în urmă şi vezi numai ruine trebuie să fie tare trist…
Călin
Nu întotdeauna doi oameni care alcătuiesc o punte, o alcătuiesc folosind acelaşi tip de material. De aici, fragilitatea acelui pod… Iar un pod întreţinut în mod artificial, este un pod periculos, care se va rupe exact atunci cînd nu te aştepţi. Ştiu foarte bine ce spun, din păcate.
chiar ştiu prea bine, crede-mă, am şi simţit-o pe propria piele
Foarte bun articolul, imi place mult de tot. Fara alte comentarii…uite parerea mea:
dar ştim să facem altul? va mai fi la fel cu primul?
Pai daca prima data ai pus gresit o piatra si l-a luat apa, a doua oara sigur stii sa o asezi cum trebuie. 😉
dar dacă nu tu eşti cel ce a pus piatra greşit? dacă e un altul?
cat e de frumoasa melodiaaa =p~
am stat mult pe gînduri dacă să adaug la postare piesa asta sau o alta care îmi place aproape la fel de mult (care e mai jos), dar pînă la urmă asta a fost să aibă cîştig de cauză 🙂
Un post ce te lasa fara cuvinte, un post ce te face sa te gandesti mai mult la cei dragi.. te face sa reflectezi la comportamentul pe care il aplici fiecarui in parte… pentru ca noi toti suntem diferinti prin comportamente gandiri si sentimente. Suntem atat de fragili..mai fragili ca o particula de vant ce poate fi spulberata intr-o singura fratiune de secunda cine stie pe unde. Mie una textul acesta mi-a ajuns in adancul inimii( si la mine PUTINE lucruri ajung acolo). Pacat ca noi oamenii, uneori, nu stim sa consolidam acest „pod” dintre noi.. nu stim sa il tinem in picioare.. si-l lasam asa deodata sa se prabuseasca in imensitatea golului dintre noi:(.. PACAT.. Si uite ca tarziu ne dam seama ca de fapt imensitatea golului dintre noi, e chiar reflectia golului DIN noi, a durerii, a pierderii si poate chiar singuratatii.. a pustiitati ce o creaza despartirea.
Imi pare rau pentru lungimea acestui comentariu, insa am scris din inima. Mi-am expus poate nici o farama din intreaga parere ce zace in mine 🙂 Frumos post.. ar trebui sa reflectati cu totii asupra lui:)
vai, ce mi-ai făcut! o să îţi răspund ceva mai tîrziu, sper că nu te superi 🙂
astept raspunsul tau… important e sa vina.. sunt curioasa ce ti-am facut :))!
nimic 🙂 . doar că e un comentariu maaaare, la care nu se face să răspund prin trei cuvinte, atîta tot. va veni, dar ceva mai încolo, acum îmi bat capul cu topul de azi 😉
mulţumesc pentru comentariu, se cunoaşte că ceea ce ai spus vine din suflet, nu e ceva superficial. „poduri” se dărîmă, pnă la urmă, aproape în fiecare zi, uneori din vina noastră, alteori din vina altora; ceea ce e mai trist e că dacă un pod peste un rîu poate fi refăcut şi poate fi identic sau chiar mai bun şi mai trainic decît cel dinainte, o punte dintre doi oameni, o dată ruptă, oricît de mult te-ai strădui să o refaci, nu va mai ajunge să fie aşa cum era înainte. o seară frumoasă să ai!
…”în sufletele noastre nu poate fi înlocuit, pentru că fiecare este unic în felul lui.”…
E multă tristețe în aer, ca vremea de-afară, în această lună din an care se poate mândri că e cam lungă și cam plată, dacă nu ninge…Păcat. Nimănui nu-i ajută la nimic să fie trist. Dar există această tristețe și uite că unii o simțim mai acut.
Mă înnebunește Amy Lee, e excepțională!
la mine nu e vorba de tristeţe, am încercat doar să pun lumea pe gînduri; că acolo e reflectat modul în care văd eu lucrurile, e foarte adevărat, dar poate alţii privesc totul dintr-o altă perspectivă. care o fi cea bună şi care o fi cea greşită, nu-s eu în măsură să judec.
iar Amy Lee are o voce deosebită, recunosc 🙂
Da , ai dreptate , aceste ” poduri”, dupa ce ca nu suntem in stare sa le ” cladim”, nu suntem in stare nici sa le pastram pe acelea pe carte le avem…inca.Avem un talent fantastic in a sfarama o relatie …intr-o secunda , relatie pe care probabil ca am incropit-o cu greu intr-o viata de om, iar o data rupte aceste ” punti” chiar nu suntem in stare sa reinodam ce a fost…chiar ca nu conteaza despre ce fel de re latie este vorba, despre prietenie , despre …dragoste, despre ….respect.Stiu despre ce-i vorba. Am rupt o relatie de PRIETENIE dupa …50 de ani { nu-mi pare rau …inca} si realizez cat de greu este s-o reinoiesc, asa ca …ma las pagubas. Insa daca eu la 60 de ani nu reusesc sa repar ce-am stricat…cu o vorba nelalocul ei…ce sanse are unul mai tanar?Cat despr e ce sugerai ” sa ne cantarim bine vorbele”…si Iisus a spus asta cu 2000 de ani inaintea dumitale si….tot degeaba : oamenii sint… asa cum sant, iar pentru pastrarea unei relatii….intotdeauna este nevoie de doi!A incerca sa reinozi niste relatii rupte …de unul singur , fara dorinta , fara participarea celuilalt…este munca de Sissif.Mai bine ..o lasi asa cum a cazut.
eu nu am zis că o relaţie, de orice fel ar fi ea, poate fi înnodată, luată de la capăt, de cele mai multe ori e imposibil. am vrut doar să dau de gîndit, iar dacă măcar pe unul sau doi am reuşit să îi pun pe gînduri, tot e un cîştig. prea ne pripim, prea sîntem repeziţi de multe ori, poate ar fi bine să ne gîndim că
Ai dreptate . Traim din pacate o viata rapida, pragmatica.. . tot ce reprezinta , balast trebuie lepadat . Prietenia poate reprezenta balast . Relatia…a , aia-i altceva.Dragostea poate reprezenta balast. Satisfacerea sexuala…a aia-i altceva.
trăim într-o lume tare ciudată (cel puţin aşa mi se pare mie), nu ştiu dacă mă asortez tare bine cu ea, dar asta probabil e doar problema mea 😉
Este excelent textul!
mulţămim!