oamenii-copertă

Posted: 06/01/2012 by Călin in gânduri
Etichete:, , , ,

facebook-ul, ca oricare alt spaţiu virtual, ne oferă posibilitatea să „cunoaştem” oameni; oameni cu care, în majoritatea cazurilor, nu am fi avut altfel cum să ajungem în contact, oameni din diferite colţuri ale lumii, oameni pe care probabil nicicînd nu vom avea ocazia să îi întîlnim. oameni drăguţi, care au poze frumoase în conturile lor de facebook, dau like-uri peste like-uri la tot ceea ce postăm noi, care par interesaţi de persoana noastră şi interesanţi în acelaşi timp. doar că ceea ce ne oferă facebook-ul sau orice alt spaţiu virtual este foarte departe de imaginea reală a acelui om (şi nu mă refer strict la aspectul fizic), este o imagine prelucrată, retuşată, o imagine care să placă şi care se poate întîmpla să aibă prea puţine în comun cu cel pe care îl „reprezintă”.

să presupupunem că te-ai afla în faţa vitrinei unei librării, vitrină în care sînt aranjate o mulţime de cărţi cu titluri care îţi sînt total necunoscute. priveşti în vitrină, te uiţi la coperţi, una parcă e prea ţipătoare, altele arată bine, încă vreo două dintr-un colţ parcă nu prea sînt pe gustul tău. poţi spune despre acele cărţi de care nu ai auzit pînă atunci că îţi plac? facebook-ul este cam acelaşi lucru, la o scară mult mai mare; o vitrină uriaşă în care nu vezi altceva decît coperţi de oameni; vezi exteriorul, vezi spoiala, dar paginile nu le vezi. scriitura din acele pagini poate fi meşteşugită sau şchioapă, poate fi siropoasă sau dură, poate avea o mulţime de alte caracteristici care să îţi fie sau să nu îţi fie pe plac. omul-copertă, cel pe care îl vezi pe facebook, pe blog, pe linkedin sau te miri unde altundeva nu îţi oferă accesul la ceea ce este el ca om, preferînd să îţi ofere de cele mai multe ori o imagine total deformată a eu-lui său, o imagine cît mai plăcută sau/şi mai dezirabilă.

se mai întîmplă din cînd în cînd, destul de rar, ca unul sau altul din aceşti oameni-copertă să se deschidă, mai mult sau mai puţin accidental. surprizele pe care le poţi avea în astfel de momente pot fi foarte mari, poţi constata că între coperta frumoasă, strălucitoare şi ceea ce se ascundea în spatele ei este o diferenţă ca de la cer la pămînt. odată ce coperta nu mai acoperă conţinutul, poţi vedea ceea ce se ascundea în spatele acesteia, iar imaginea care ţi se oferă este de foarte multe ori departe de ceea ce ai văzut mai devreme şi foarte departe de a fi una frumoasă, pe placul tău. aveţi grijă ce coperţi alegeţi!

sursa: youtube (user – altbobo14)

aici ar fi trebuit să fie postat altceva, dar în ultimul moment mi-am zis că locul acelor rînduri ar fi mai degrabă la Cu cine aveţi de-a face aici, unde le voi posta peste vreun sfert de oră; şi cum am rămas fără postare, am încropit-o asta, pornind de la o discuţie pe care am avut-o pe facebook acum nici două săptămîni şi de la o mască ce a căzut ieri, lăsînd să iasă la iveală ceva urît.

ţucu-vă!

poate nu ar fi rău să treceţi şi pe la teo negură, meşterul manole, octocat, luna pătrată, C.L.M., vultureşti, theodora, peter, geanina, cristi

Comentarii
  1. C.L.M. spune:

    Interesanta comparatia ta! 😀 O sa am mare grija de acum incolo ce „coperti” aleg!:)

  2. Doru spune:

    Trecătoare sunt toate, boier dumneavoastră: băştile, căştile, găştile …
    ŞI măştile!

  3. Max Peter spune:

    Am pierdut aseară o grămadă de timp ca să mă lămuresc. Aşa că am purces la citit bloguri, de când sunt ele (şi cred că n-am fost singurul care a făcut asta, se vedea după trafic). Şi tot căutând pe goagăl, chiar mai poţi da peste câte-o pagină sau link care nu mai e, dar băiatul ăsta e tare deştept, mai are şi un cache…
    Vorba Rokssanei, mi-era frică să nu fiu în necunoştinţă de cauză şi să-mi fac vreo impresie nepotrivită.

    Off topic: apelez cu o rugăminte: dacă ai drum prin Bucureşti, dă-mi şi mie de ştire, tare mi-ar plăcea să stăm la o cafea.

    • Călin spune:

      dinspre partea mea băiatul ăsta deştept n-are decît să aibă în dotare şi un tanc rusesc, nu mă interesează absolut deloc. totul este foarte simplu, există oameni (cei care au coloană vertebrală) şi mai există altceva; el mi-a demonstrat că intră în „altceva”, aşa că nu mă mai sinchisesc de persoana lui, nu merită.
      la cafea în Bucureşti, mai greu deocamdată, însă mai încolo, mai spre primăvară probabil voi avea drum pe acolo, cu ceva treburi la o firmă, iar timp de o cafea se va face. o să dau un semn cînd voi şti cînd ajung pe acolo 🙂

  4. Dana Diaconu spune:

    Mi-au plăcut foarte mult cuvintele Mirelei! Doar de noi depinde să ne facem viaţa mai frumoasă, fie prin ignorarea celor care ne deranjează, fie prin revoltarea şi luarea de atitudine! Liberul arbitru aparţine fiecăruia!

    Măşti, falsitate, ipocrizie, minciună pot fi regăsite peste tot şi la oricine din anturajul nostru real; nu este doar apanajul Facebook-ului! Este doar un mediu care facilitează dezvoltarea mai lesne a unor astfel de „ciuperci”! Consider că un om nu va putea niciodată să mintă cu ochii şi cu vocea; până nu le cunosc, admir frumuseţea afişată, dar atât!

    • Călin spune:

      eu trec prin ambele etape, întîi mă revolt, după care ignor cu desăvîrşire; pentru că, de fapt, nu mai există, a dispărut acea imagine pe care încerca să mi-o inoculeze, iar cea reală lasă prea mult de dorit.
      de întîlnit le întîlnim la tot pasul, doar că în mediile virtuale e mai uşor să îţi creezi o imagine falsă, total diferită de cea reală. într-o privinţă nu-s chiar de acord cu tine, o voce poate să mintă, cu ochii e mai greu, pentru că ei te trădează 🙂

  5. […] mulţi români se îmbulzeau să îl cumpere, înainte de 1989 era OUL! Compensa lipsa de carne!  Stăteam la coadă. Nopți întregi pentru un carton cu ouă! Şansa de a obține al doilea carton era să te […]

  6. Popateapa spune:

    De acord cu cele spuse, dar vreau sa spun că virtualul a ajuns să ne falsifice pe noi în faţa noastră.

    • Călin spune:

      poate a reuşit, cel puţin în cazul unora; vreau să sper că la mine nu are nici o şansă, nu mă las subjugat de el, viaţa adevărată e afară, între oameni, nu în faţa unui monitor.

  7. […] Coltu, Plutacupaparude,   Mesterul,  Teo Negura. Share this:DiggLinkedInRedditEmailStumbleUponPrintTwitterLike this:LikeBe the first to like this post. […]

  8. Marian spune:

    Fi serios frate…de regula 80% din oameni { nu dintre cititori!} asi aleg ” cartile ” dupa …coperta. De regula 90% dintre oameni { nu dintre alegatori!} asi aleg conducatorii dupa…figura!Exemplul cu Ion Iliescu { La multi ani ca-i ziua onomastica… maine} sau chiar al matrozului chior de la Cotroceni…sant deja clasice.Amandoi au figuri de ” baieti buni ” insa cand asi dau jos mastile….Cum e vremea pe la voi? Bai frate …m-am pricopsit cu o nemernica de gripa…abia azi am reusit sa beau si eu o cafea amarata si sa fumez o tigara, doua.La Bucuresti ploua marunt { cel putin la mine in Berceni…la mahala} iar eu stau si ma gandesc cata dreptate am avut propunand-ul pe Kempes si a sa ” Daca ploaia s-ar opri…”

    • Călin spune:

      dacă nu ştim să privim dincolo de măşti, e vina noastră, nu a altora. ziua lui Iliescu parcă e pe 6 martie, dacă nu mă înşel eu, e peşte, e din ăla alunecos 😉 .
      cît despre vreme, la noi e chiar frumos, e soare, dar probabil de diseară dă ninsoarea peste noi. gripă? ce-i aia? cred că nu am mai avut de aproape 10 ani 🙂

      • Marian spune:

        Da frate gripa! Nu stiu cine-i ticalosul care m-a pricopsit cu ea, important e ca de vreo patru zile n-am reusit sa fumez sau sa beau nici o amarata de cafea, am zacut la pat, cu plapuma { in conditiile in care in Bucuresti au fost temperaturi si de 15 grade!} si imbracat ca pentri ….o expeditie la Polul nord!Foarte rar m-am dat jos din pat pentru … ” treburi” , si de asemenea foarte rar am deranjat pe cate unul pe blog.Oricum mi-am revenit , am servit un ibric de cafea si am sudat cateva tzigari si …repet ma uit cum ploua si…blestem , deoarece ploaia, imi aduce aminte ca { in afara de alte belele} am si un ticalos de reumatism…pe care insa am sa incerc sa-l ” tratez” cu tzuica fiarta…. ca tot a venit vecinul din concediu.

  9. Luna patrata spune:

    Cineva avea o casa mare de tot in care una din camere era biblioteca. Toti peretii erau imbracati in rafturi pe care stateau cuminti carti imbracate frumos in piele, cu titluri stralucitoare… zilnic erau sterse de praf si oricine intra in casa aceea ramanea impresionat de numarul mare al cartilor. Asta pana intr-o zi cand altcineva, nu cineva-ul proprietar al minunatei bbiblioteci, a luat in mana una din carti cu dorinta sa o rasfoiasca putin si a ramas fara cuvinte… ei bine, toate rafturile acelea erau pline doar cu coperti in spatele carora nu se afla nimic. Absolut NIMIC. 😉

    • Călin spune:

      drept, în spatele unei coperţi se poate ascunde cîteodată un mare nimic, alteori se poate ascunde ceva extrem de neplăcut vederii. uneori poate fi şi ceva frumos, dar trebuie să cauţi mult şi să răsfoieşti bine pînă să găseşti frumosul.

  10. rokssana spune:

    ma mananca degetele….ma voi abtine….e regretabil ca descoperi acum realitatea, dar niciodata nu-i prea tarziu…
    zi faina sa ai 🙂

    • Călin spune:

      iniţial şi eu mi-am zis că e mai bine să mă abţin; dar mă mîncau mult prea tare degetele. cum nu am măşti şi nu sînt duplicitar, nu suport falsitatea şi ipocrizia şi atunci…am zis ce mă durea 🙂
      o zi faină şi ţie!

      • rokssana spune:

        nu sunt duplicitara,dar am invatat sa stau deoparte daca nu stiu toate amanuntele…si in cazul asta, sigur nu stiu…..in rest,mereu vor exista si masti si oameni bolnavi….

        • Călin spune:

          nu a zis nmeni că ai fi duplicitară. de cele mai multe ori, dacă nu cunosc toate datele problemei, prefer să stau şi eu deoparte, pînă mă lămuresc cum stau lucrurile. însă atunci cînd îmi e limpede, nu ezit să spun răspicat ce nu îmi convine. pe de altă parte, cred că noi, poporul ăsta, ştim să stăm prea frumos deoparte şi să nu facem nimic, de-asta merg toate atît de bine în România.

  11. Zina spune:

    Căline, e bine ce ai scris tu aici. Reducând, se ajunge la un principiu care mie îmi este foarte scump: și la mine și la ceilalți să fie între gând, vorbă și faptă o potrivire perfectă. Și mai pe scurt, un caracter integru. Este, în același timp, și un sistem de referință care acționează ca o sită…

    • Călin spune:

      ar fi bine să existe acea potrivire la cît mai mulţi, dar pare-se că o găsim la tot mai puţini. de felul meu, nu ştiu să tac, în momentul în care văd duplicitate, ipocrizie, fals, explodez. cam asta s-a întîmplat ieri şi azi 🙂 . iar a doua şansă pentru exemplare de genul celui de care am vorbit ieri, la mine nu există, indiferent cum s-ar chema sau cine ar fi.

  12. […] , vania , calin , Basil Wheel , gabryellehelen , carmen , theodora0303 44.437711 26.097367 Rate this: Share […]

  13. Teo Negură spune:

    Jucatorii acestia care poarta mastile stralucitoare, din plastic, de obicei nu se asteapta ca pana si spiritul jocului sa poarte propria masca. De obicei, o masca isi alege cel mai prost moment sa cada, si e firesc, pentru ca de-atata privit catre-naltimi, ajungi sa te impiedici de-un ciot. E momentul in care tot falsul copertii de care vorbeai se sfarma in cioburi…

  14. psi spune:

    mă bântuie şi pe mine să scriu pe această temă. poate că o voi face. 🙂 m-am gândit mult la cele scrise ieri de tine.

    • Călin spune:

      dacă te bîntuie, scrie, nu văd ce te opreşte. pînă la urmă, fiecare scrie despre ce vrea, nu îi poate nimeni impune despre ce să scrie şi despre ce să nu scrie, deşi există unii care ar vrea.

  15. geanina spune:

    Neata…adevarul e ca eu chiar imi achizitionez carti dupa coperta;). Trebuie sa imi spuna ceva coperta altfel nu scot banii din buzunar. In privinta oamenilor…cotrobai prin lumea asta virtuala de vreo 15 ani…si am vazut multe. De multe ori ai surprize neplacute cu oameni cu care te vezi periodic cu prieteni cu persoane ce le cunosti de o viata….de ce ar trebui sa ma mire reactiile unor persoane necunoscute ascunse in spatele unui nume sau nickname? Nu ma mai mira nimic…

    • Călin spune:

      nu am zis că mă miră, nu prea mai reuşeşte nimic din ce ţine de specia asta să mă mire, dar un gust al dracului de neplăcut tot îmi lasă.

  16. Ambalaj versus continut. Si eu am descoperit(sau ii stiu!) oameni care sunt stralucitori in virtual dar in realitate sunt nimeni din punct de vedere al caracterului. Numele si faima nu ma impresioneaza nici acum cum nici alta data n-a facut-o.

    • Călin spune:

      nici pe mine nu mă impresionează absolut deloc numele sau faima te miri cui. pînă la urmă, nu mă interesează cum te cheamă, cine eşti sau ce pretinzi că eşti, mă interesează din ce aluat eşti. iar dacă aluatul nu e pe gustul meu…pa 🙂

  17. Mirela spune:

    Ei, Călin, norocul unora este că sunt hotărâtă să tac și să observ. Atât! Și să stau departe de …”literatură”! Viața trebuie trăită, nu …comentată. Măcar atât să fi învățat eu din virtualitatea asta, care nu oferă atât cât oferă viața și prietenii reali. Părerea mea!
    Să ai o zi bună! 🙂

    • Călin spune:

      eu nu ştiu să tac, dacă mă deranjează ceva trebuie să spun, şi nu o fac neapărat în cel mai fin mod cu putinţă; viaţa reală nu este cea din spatele unui monitor, călare pe o tastatură, conversîndu-te cu personaje care încearcă să pară altceva decît sînt (majoritatea, ar fi o greşeală să zic că toţi). o zi faină şi ţie!

      • Mirela spune:

        Calin, viata reala e cea in care crezi mai mult! Pentru mine e familia si profesiunea, arta si casa mea! Plus cei doi preieteni adevarati pe care ii am, de vreo 21 de ani, sot si sotie, si pe care stii…ii pot privi in ochi atunci cand le vorbesc! Aici e o frumoasa relaxare si frumoasa sa ramana, asta voiam sa spun! Au incercat unii sa imi faca viata grea si aici, dar Ignore e un buton la indemana oricui si trebuie doar actionat cand e necesar. Repet, e parerea mea. Am dat si voi da Ignore doar cui a cautat asta. Inclusiv celor pe care ii iertasem, dar ei nu au apreciat acest efort…O sansa le-am acordat, ce sa fac daca nu au stiut sa profite de ea! Calin, fa-ti viata mai frumoasa! 🙂

        • Călin spune:

          eu îmi trăiesc viaţa, nu am o problemă cu asta, am o mulţime de prieteni (în adevăratul sens al cuvîntului) împrăştiaţi prin toată ţara şi prin toată lumea. poate este lucrul cel mai important cu care m-am ales de la fostul loc de muncă, loc de muncă ce m-a purtat prin toată ţara şi mi-a dat ocazia să cunosc oameni deosebiţi.
          cît priveşte „a doua şansă”, la mine e mai greu, a doua şansă nu mai vine pentru nimeni, cel care a greşit rămîne cu greşeala şi cu un „drum bun şi cale bătută”. 🙂

  18. anastasia spune:

    întotdeauna i-am admirat ochii Adei…

    interesantă discuţie la început de an
    cred că voi scrie şi eu pe tema asta…

Dacă ai ceva de zis, aici e locul. Bălăriile nu se acceptă!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s